3 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINAREÁ, minarele, s. f. (Înv.) Minaret. [Var.: minaré s. f.] – Din tc. minare.

MINAREÁ, minarele, s. f. (Înv.) Minaret. [Var.: minaré s. f.] – Din tc. minare.

minarea sf [At: (cca 1650) ap. GCR I, 149/23 / V: ~re / Pl: ~ele / E: tc minare] (Înv) Minaret.

minareà f. turnul geamiei din vârful căruia hogea chiamă la rugăciuni: cetăți cu mii de minarele OD. [Turc. MINARÈ, lit. felinar].

minareá f., pl. ele (turc. minare, menare, d. ar. menaret, far, turn de geamie; ngr. minarés, sp. minarete, fr. minaret). Turn de geamie. – Și *minaret n., pl. e (după fr.).

MINARÉ2 s. f. v. minarea.

MINÁRE1, minări, s. f. Acțiunea de a mina și rezultatul ei. – V. mina.

MINÁRE1, minări, s. f. Acțiunea de a mina și rezultatul ei. – V. mina.

MINARÉT, minarete, s. n. Turn înalt anexă a unei moschei, amenajat în partea superioară cu un balcon circular, de unde muezinul cheamă credincioșii la rugăciune; minarea. [Var.: (rar) minarétă s. f.] – Din fr. minaret, germ. Minarett.

MINARÉTĂ s. f. v. minaret.

minare1 sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~nări / E: mina] 1 Săpare încetul cu încetul a unui teren. 2 (Fig) Distrugere pe încetul și în ascuns. 3 Punere de mine1 (4).

minaret sn [At: COSTINESCU / V: (nob) ~e sf / Pl: ~e / E: fr minaret, ger Minarett] Turn înalt al geamiilor, din vârful căruia hogea cheamă pe credincioși la rugăciune Si: (înv) minarea.

MINARÉT, minarete, s. n. Turn înalt alipit unei moschei, amenajat în partea superioară cu un foișor sau cu un balcon, de unde preoții musulmani cheamă credincioșii la rugăciune; minarea. [Var.: (rar) minarétă s. f.] – Din fr. minaret, germ. Minarett.

MINÁRE2, minări, s. f. Acțiunea de a mina. 1. Așezare de mine1 (2). Minarea podurilor. 2. Fig. Ruinare, distrugere (lentă).

MINARÉT, minarete, s. n. Turnul înalt al geamiilor (din înălțimea căruia hogea cheamă pe credincioși la rugăciune). Într-o clipă întrevăzu orașul cu palmieri, clădirile albe și cubice, minaretele, moscheele, deșertul, soarele arzător, sfinxul și piramidele. C. PETRESCU, A. 281. Acolo jos, peste cununa întunecatului boschet, Sclipește-n aer semiluna Din vîrful unui minaret. TOPÎRCEANU, S. A. 72 ♦ Turn asemănător cu cel descris mai sus, folosit ca element decorativ al unei clădiri. – Variante: (învechit și arhaizant) minaré (ALECSANDRI, P. I 238), minareá (SADOVEANU, F. J. 659, ODOBESCU, S. III 14), (neobișnuit) minarétă (MACEDONSKI, O. I 55) s. f.

MINÁRE s.f. Acțiunea de a mina și rezultatul ei; punere, așezare de mine. ♦ (Fig.) Slăbire, nimicire. [< mina].

MINARÉT s.n. Turn înalt de geamie. ♦ Element decorativ al unei clădiri în formă de minaret. [< fr. minaret, germ. Minarett, cf. tc. minaret, ar. minara].

MINARÉT s. n. 1. turn circular înalt lângă o moschee. 2. element decorativ al unei clădiri în formă de minaret (1). (< fr. minaret, germ. Minarett)

arată toate definițiile

Intrare: minarea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minarea
  • minareaua
plural
  • minarele
  • minarelele
genitiv-dativ singular
  • minarele
  • minarelei
plural
  • minarele
  • minarelelor
vocativ singular
plural
minare1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F166)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minare
  • minareaua
plural
  • minarele
  • minarelele
genitiv-dativ singular
  • minarele
  • minarelei
plural
  • minarele
  • minarelelor
vocativ singular
plural
Intrare: minare
minare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minare
  • minarea
plural
  • minări
  • minările
genitiv-dativ singular
  • minări
  • minării
plural
  • minări
  • minărilor
vocativ singular
plural
Intrare: minaret
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minaret
  • minaretul
  • minaretu‑
plural
  • minarete
  • minaretele
genitiv-dativ singular
  • minaret
  • minaretului
plural
  • minarete
  • minaretelor
vocativ singular
plural
minare1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F166)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minare
  • minareaua
plural
  • minarele
  • minarelele
genitiv-dativ singular
  • minarele
  • minarelei
plural
  • minarele
  • minarelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minarea
  • minareaua
plural
  • minarele
  • minarelele
genitiv-dativ singular
  • minarele
  • minarelei
plural
  • minarele
  • minarelelor
vocativ singular
plural
minaretă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minare
  • minareta
plural
  • minarete
  • minaretele
genitiv-dativ singular
  • minarete
  • minaretei
plural
  • minarete
  • minaretelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

minarea minare

etimologie:

minare

etimologie:

  • vezi mina
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

minaret minare minarea minaretă

  • 1. Turn înalt anexă a unei moschei, amenajat în partea superioară cu un balcon circular, de unde muezinul cheamă credincioșii la rugăciune.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: minarea attach_file 2 exemple
    exemple
    • Într-o clipă întrevăzu orașul cu palmieri, clădirile albe și cubice, minaretele, moscheele, deșertul, soarele arzător, sfinxul și piramidele. C. PETRESCU, A. 281.
      surse: DLRLC
    • Acolo jos, peste cununa întunecatului boschet, Sclipește-n aer semiluna Din vîrful unui minaret. TOPÎRCEANU, S. A. 72.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Turn asemănător cu cel descris mai sus, folosit ca element decorativ al unei clădiri.
      surse: DLRLC DN

etimologie: