10 definiții pentru minarea minare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINAREÁ, minarele, s. f. (Înv.) Minaret. [Var.: minaré s. f.] – Din tc. minare.

MINAREÁ, minarele, s. f. (Înv.) Minaret. [Var.: minaré s. f.] – Din tc. minare.

minarea sf [At: (cca 1650) ap. GCR I, 149/23 / V: ~re / Pl: ~ele / E: tc minare] (Înv) Minaret.

minareà f. turnul geamiei din vârful căruia hogea chiamă la rugăciuni: cetăți cu mii de minarele OD. [Turc. MINARÈ, lit. felinar].

minareá f., pl. ele (turc. minare, menare, d. ar. menaret, far, turn de geamie; ngr. minarés, sp. minarete, fr. minaret). Turn de geamie. – Și *minaret n., pl. e (după fr.).

MINARÉ2 s. f. v. minarea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

minareá (înv.) s. f., art. minareáua, g.-d. art. minarélei; pl. minaréle, art. minarélele

minareá s. f., art. minareáua, g.-d. art. minarélei; pl. minaréle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: minarea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minarea
  • minareaua
plural
  • minarele
  • minarelele
genitiv-dativ singular
  • minarele
  • minarelei
plural
  • minarele
  • minarelelor
vocativ singular
plural
minare1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F166)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minare
  • minareaua
plural
  • minarele
  • minarelele
genitiv-dativ singular
  • minarele
  • minarelei
plural
  • minarele
  • minarelelor
vocativ singular
plural

minarea minare

etimologie: