2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÍMICĂ s. f. Arta de a înfățișa, de a exprima prin gesturi, dar mai ales prin mișcarea mușchilor feței, sentimente și idei; p. ext. expresie a feței, mină2. Richard, în timpul mimicei lui Danton, mai așteaptă încă, nehotărît. CAMIL PETRESCU, T. II 616. Jucau un feli de horă... cu o mimică foarte vioaie. CONTEMPORANUL, IV 140. Impresarii noștri se făcură profesori de declamație și de mimică. NEGRUZZI, S. I 343.

MÍMICĂ s.f. Arta de a exprima prin gesturi (mai ales prin expresia feței) sentimente și idei; (p. ext.) expresie a feței. [< fr. mimique, it. mimica].

MÍMICĂ f. 1) Artă de exprimare a gândurilor și a sentimentelor prin gesturi sau prin modificarea expresiei feței. 2) Ansamblu de gesturi și de modificări ale fizionomiei care însoțește sau înlocuiește limbajul verbal. 3) rar Ansamblu de trăsături specifice feței; expresie a feței; fizionomie; chip; figură. [G.-D. mimicii] /<fr. mimique

mimică f. arta de a imita prin gesturi.

MÍMIC, -Ă, mimici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a exprima pe scenă, prin mișcările feței (și prin gesturi), sentimente și idei. ♦ Ansamblu de modificări ale fizionomiei, care exteriorizează anumite sentimente sau gânduri; expresie a feței, mină2. 2. Adj. Care se referă la mim (2) sau la mimică (1); de mim (2). – Din fr. mimique.

MÍMIC, -Ă, mimici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a exprima pe scenă, prin mișcările feței (și prin gesturi), sentimente și idei. ♦ Ansamblu de modificări ale fizionomiei, care exteriorizează anumite sentimente sau gânduri; expresie a feței, mină2. 2. Adj. Care se referă la mim (2) sau la mimică (1); de mim (2). – Din fr. mimique.

mimic, ~ă [At: AR (1830), 375 V34 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr mimique, lat mimicus] 1 a Care ține de exprimarea sentimentelor și a ideilor prin gesturi și prin expresia feței. 2-4 a Care se referă la mim (2-4). 5-7 a De mim (2-4). 8 sf Mișcări involuntare sau voite ale mușchilor feței, adesea însoțite de gesturi, care exprimă sentimente sau idei și care pot întovărăși limbajul oral. 9 sf Artă de a exprima gândirea pe scenă prin jocul fizionomiei și prin gesturi Vz pantomimă. 10-12 (Reg) Mim (2-4).

MÍMIC, -Ă, mintiei, -e, adj. Care se referă la mim sau la mimică; de mim. Scenă mimică.

MÍMIC, -Ă adj. Referitor la mim sau la mimică; de mim. [Cf. fr. mimique, lat. mimicus, gr. mimikos].

MÍMIC, -Ă I. adj. referitor la mim, la mimică. II. s. f. expresie a feței. ◊ arta de a exprima sentimente și idei prin expresia feței și prin gesturi. (< fr. mimique, lat. mimicus)

MÍMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de mim sau de mimică; propriu mimului sau mimicii. Poezie ~că. /<fr. mimique

mimic a. 1. relativ la mimi: scenă mimică; 2. care imitează prin gesturi: acțiune mimică.

*mímic, -ă adj. (lat. mimicus, vgr. mimikós). Relativ la mimĭ (mime): scenă mimică. Care imitează pin gesturĭ o mișcare, o vorbă a cuĭva: limbaj mimic. S. m. Autor de mimĭ (mime). S. f., pl. e și ĭ. Arta de a imita pin gesturĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mímică s. f., g.-d. art. mímicii

mímică s. f., g.-d. art. mímicii

mímic adj. m., pl. mímici; f. mímică, pl. mímice

mímic adj. m., pl. mímici; f. sg. mímică, pl. mímice

Intrare: mimică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mimică
  • mimica
plural
genitiv-dativ singular
  • mimici
  • mimicii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mimic
mimic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mimic
  • mimicul
  • mimicu‑
  • mimică
  • mimica
plural
  • mimici
  • mimicii
  • mimice
  • mimicele
genitiv-dativ singular
  • mimic
  • mimicului
  • mimice
  • mimicei
plural
  • mimici
  • mimicilor
  • mimice
  • mimicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mimică

  • 1. Arta de a exprima pe scenă, prin mișcările feței (și prin gesturi), sentimente și idei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Impresarii noștri se făcură profesori de declamație și de mimică. NEGRUZZI, S. I 343.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Ansamblu de modificări ale fizionomiei, care exteriorizează anumite sentimente sau gânduri; expresie a feței, mină.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: mină (înfățișare) attach_file 2 exemple
      exemple
      • Richard, în timpul mimicei lui Danton, mai așteaptă încă, nehotărît. CAMIL PETRESCU, T. II 616.
        surse: DLRLC
      • Jucau un feli de horă... cu o mimică foarte vioaie. CONTEMPORANUL, IV 140.
        surse: DLRLC

etimologie:

mimic

etimologie: