2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MILOSTIVÍ, milostivesc, vb. IV. Refl. A fi cuprins de milă1, a i se face milă1 (de cineva); a se îndura, a se îndupleca; a se înduioșa. – Din milostiv.

MILOSTIVÍ, milostivesc, vb. IV. Refl. A fi cuprins de milă1, a i se face milă1 (de cineva); a se îndura, a se îndupleca; a se înduioșa. – Din milostiv.

milostivi [At: CORESI, EV. 76 / Pzi: ~vesc / E: milostiv] 1 vr A se arăta milostiv (1) față de cineva Si: a se îndura, (înv) a se milosârdi (1), a se milui (1), a se milcui (1), (îvr) a se milostivnici. 2 vr (Udp „la” sau, înv, ccd) A se îndupleca. 3 vr (Rel; d. forțele divine; udp „de”, sau, îvp „cu”, înv, „asupra”, „spre”, „pre”) A se arăta milostiv (5) Si: (înv) a se milosârdi (2), (îvr), a se milosârdui. 4 vt (Înv, nob) A implora. 5 vr (Îvr) A se umili.

MILOSTIVÍ, milostivesc, vb. IV. Refl. (Popular; adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de», «spre», «asupra» sau «cu») A se arăta milostiv (1), a i se face milă (de cineva); a se îndura. Oșteanul se milostivi de dînsa ș-o învoi să iasă la lumina lunii. SADOVEANU, O. VIII 230. Dumnezeu să se milostivească cu ea și să-i dăruiască, un copil. ȘEZ. II 200. De-mpărat a se ruga, Ca să se milostivească Și roaba să-i dăruiască. TEODORESCU, P. P. 117. ◊ Tranz. fact. (Rar) Chinurile ce am tras mă milostivesc spre ale tale. NEGRUZZI, S. III 387. ♦ A da de pomană, a milui.

A SE MILOSTIVÍ mă ~ésc intranz. A fi milostiv; a manifesta milă. /Din milostiv

milostivì v. 1. a compătimi foarte, a se îndura; 2. fam. a condescinde.

MILOSTÍV, -Ă, milostivi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Milos, îndurător; binevoitor, îngăduitor, iertător; p. ext. bun, blând. ♦ (Substantivat, m.) Epitet dat lui Dumnezeu. 2. Adj. Darnic, generos. 3. S. f. (Bot.) Veninariță. – Din sl. milostivŭ.

MILOSTÍV, -Ă, milostivi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Milos, îndurător; binevoitor, îngăduitor, iertător; p. ext. bun, blând. ♦ (Substantivat, m.) Epitet dat lui Dumnezeu. 2. Adj. Darnic, generos. 3. S. f. (Bot.) Veninariță. – Din sl. milostivŭ.

milostiv, ~ă [At: PSALT. HUR. 97v/22 / Pl: ~i, ~e / E: slv милостивъ] 1-2 smf, a Milos (1-2). 3-4 Care exprimă, presupune milă1 (1, 28). 5 (Rel; d. forțele divine) Milos (5). 6 sma (Îvp) Dumnezeu. 7-8 smf, a Milos (7-8). 9 sfa (Reg; lpl; euf) Iele. 10 sf (Bot; reg) Veninariță (Gratiola officinalis).

MILOSTÍV, -Ă, milostivi, -e, adj. Plin de milă (1), milos, îndurător; p. ext. bun, blînd. Milostiv te crede lumea, dar nu eu, căci te ghicesc. DAVILA, V. V. 178. Ostașul acesta e un om bun la inimă și milostiv. CREANGĂ, P. 298. Aleargă la Trifan, Că este foarte blînd și milostiv țăran. DONICI, F. 52. ♦ Binevoitor, îngăduitor, iertător. Cucoana e țifnoasă și îndrăcită cum nu se mai poate, dar conul Grigoriță, cum îl știți, drept și milostiv. REBREANU, R. I 239. Milostive dumnezeu, Nu mă bate așa rău. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 430. ♦ Binefăcător, darnic. Na-ți împrumutul înapoi, căci noi nu avem trebuință de bani. Ia, numai am vrut să dovedesc lui Petre, cît ești tu de milostiv. CREANGĂ, P. 300. ◊ Fig. Blînd tainele vi le desface Din sînu-i milostiva glie, Căci toată floarea vă cunoaște Și toată frunza ei vă știe. GOGA, P, 9.

MILOSTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care manifestă milă; sensibil la suferințele și nenorocirile altora; milos; îndurător; cruțător. 2) Care vădește bunătate și căldură sufletească; blajin. /<sl. milostivu

milostiv a. aplecat la milă: bun, blând, iertător. [Slav. MILOSTIVŬ].

milostív, -ă adj. (vsl. milostivŭ). Milos, mizericordios, caritabil, filantrop, ĭertător, clement: boĭeru trebuĭe să fie milostiv. S. f. Potroacă, veninariță, o buruĭană. – Vechĭ milostívnic (vsl. milostivĭnŭ).

milostivésc (mă) v. refl. (d. milostiv). Mă îndur, binevoĭesc a ajuta, simt milă: a te milostivi de cineva, să ajuțĭ pe cineva. – În Olt. mă milesc (NPl. Ceaur, 71). V. înmiloșez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!milostiví (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se milostivéște, imperf. 3 sg. se milostiveá; conj. prez. 3 să se milostiveáscă

milostiví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. milostivésc, imperf. 3 sg. milostiveá; conj. prez. 3 sg. și pl. milostiveáscă

milostív adj. m., pl. milostívi; f. milostívă, pl. milostíve

milostív adj. m., pl. milostívi; f. sg. milostívă, pl. milostíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MILOSTIVI vb. a se îndura, (Olt.) a se mili, (înv.) a se bineviea, a se milcui, a se milosîrdi, a se milostivnici, a se milui, a proerisi. (S-a ~ de el și l-a iertat.)

MILOSTÍV adj. 1. v. bun. 2. binevoitor, compătimitor, îngăduitor, înțelegător, mărinimos, milos, (înv.) milosârd, priincios, priitor. (S-a arătat ~ față de nevoile lor.) 3. v. caritabil. 4. v. iertător.

MILOSTIV adj. 1. (BIS.) bun, îndurător, îngăduitor, milos, (înv. și reg.) milostivnic, (înv.) cruțător, milosîrd, milosîrdnic, mizericordios. (Divinitate ~.) 2. binevoitor, compătimitor, îngăduitor, înțelegător, mărinimos, milos, (înv.) milosîrd, priincios, priitor. (S-a arătat ~ față de nevoile lor.) 3. caritabil, filantropic, milos. (Inimă ~.) 4. iertător, indulgent, îndurător, îngăduitor, (livr.) clement. (Fiți mai ~ cu ei!)

arată toate definițiile

Intrare: milostivi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • milostivi
  • milostivire
  • milostivit
  • milostivitu‑
  • milostivind
  • milostivindu‑
singular plural
  • milostivește
  • milostiviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • milostivesc
(să)
  • milostivesc
  • milostiveam
  • milostivii
  • milostivisem
a II-a (tu)
  • milostivești
(să)
  • milostivești
  • milostiveai
  • milostiviși
  • milostiviseși
a III-a (el, ea)
  • milostivește
(să)
  • milostivească
  • milostivea
  • milostivi
  • milostivise
plural I (noi)
  • milostivim
(să)
  • milostivim
  • milostiveam
  • milostivirăm
  • milostiviserăm
  • milostivisem
a II-a (voi)
  • milostiviți
(să)
  • milostiviți
  • milostiveați
  • milostivirăți
  • milostiviserăți
  • milostiviseți
a III-a (ei, ele)
  • milostivesc
(să)
  • milostivească
  • milostiveau
  • milostivi
  • milostiviseră
Intrare: milostiv
milostiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • milostiv
  • milostivul
  • milostivu‑
  • milosti
  • milostiva
plural
  • milostivi
  • milostivii
  • milostive
  • milostivele
genitiv-dativ singular
  • milostiv
  • milostivului
  • milostive
  • milostivei
plural
  • milostivi
  • milostivilor
  • milostive
  • milostivelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

milostivi

  • 1. A fi cuprins de milă, a i se face milă (de cineva); a se îndura, a se îndupleca; a se înduioșa.
    exemple
    • Oșteanul se milostivi de dînsa ș-o învoi să iasă la lumina lunii. SADOVEANU, O. VIII 230.
      surse: DLRLC
    • Dumnezeu să se milostivească cu ea și să-i dăruiască un copil. ȘEZ. II 200.
      surse: DLRLC
    • De-mpărat a se ruga, Ca să se milostivească Și roaba să-i dăruiască. TEODORESCU, P. P. 117.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv rar Chinurile ce am tras mă milostivesc spre ale tale. NEGRUZZI, S. III 387.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A da de pomană.
      surse: DLRLC sinonime: milui

etimologie:

  • milostiv
    surse: DEX '98 DEX '09

milostiv

  • exemple
    • Milostiv te crede lumea, dar nu eu, căci te ghicesc. DAVILA, V. V. 178.
      surse: DLRLC
    • Ostașul acesta e un om bun la inimă și milostiv. CREANGĂ, P. 298.
      surse: DLRLC
    • Aleargă la Trifan, Că este foarte blînd și milostiv țăran. DONICI, F. 52.
      surse: DLRLC
    • Cucoana e țifnoasă și îndrăcită cum nu se mai poate, dar conul Grigoriță, cum îl știți, drept și milostiv. REBREANU, R. I 239.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Na-ți împrumutul înapoi, căci noi nu avem trebuință de bani. Ia, numai am vrut să dovedesc lui Petre, cît ești tu de milostiv. CREANGĂ, P. 300.
      surse: DLRLC
    • figurat Blînd tainele vi le desface Din sînu-i milostiva glie, Căci toată floarea vă cunoaște Și toată frunza ei vă știe. GOGA, P, 9.
      surse: DLRLC

etimologie: