11 definiții pentru milostenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MILOSTÉNIE, milostenii, s. f. 1. Binefacere, pomană. ♦ Spec. Danie făcută unei mănăstiri, unei biserici. 2. (Înv.) Milă1 (1); altruism. – Din sl. milostinija, prin apropiere de cuvinte formate cu suf. -enie.

MILOSTÉNIE, milostenii, s. f. 1. Binefacere, pomană. ♦ Spec. Danie făcută unei mănăstiri, unei biserici. 2. (Înv.) Milă1 (1); altruism. – Din sl. milostinija, prin apropiere de cuvinte formate cu suf. -enie.

milostenie sf [At: COD. VOR. 62/11 / Pl: ~ii / E: slv милостинia pad -enie] 1- 2 (Îvp) Milă1 (1, 28). 3 Bunătate. 4 Binefacere care se face cuiva Si: ajutor, pomană, milostivire (3). 5 (Ccr) Milă1 (38). 6 (Irn; îe) A-i tremura mâna de ~ A fî un om zgârcit. 7 Danie, ofrandă făcută unei biserici, unei mănăstiri etc. sau slujitorilor acestora.

MILOSTÉNIE, milostenii, s. f. 1. Binefacere, pomană, milă (2). Făcu milostenie ologului din ușa bisericii. DUMITRIU, B. F. 138. Am pățit și noi ca un cerșitori, care ședea pe comoară și cerea milostenie. CREANGĂ, P. 134. ♦ Danie făcută unei mănăstiri, unei biserici etc. Maicele din schit primeau din cînd în cînd milostenii. GALACTION, O. I 315. 2. (Învechit) Milă (1), altruism. Puterea milosteniei și inima ta cea bună te ajută. CREANGĂ, P. 214.

MILOSTÉNIE ~i f. 1) Sentiment de compătimire față de suferințele și nenorocirile altora; milă; compasiune. 2) Dar făcut unui nevoiaș; milă. /<sl. milostinija

milostenie f. dare de milă, ofrandă caritabilă. [Slav. MILOSTYNĬA, mizericordie].

milosténie f. (vsl. milostynĭ). Pomană, caritate, ajutarea nenorociților.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

milosténie (-ni-e) s. f., art. milosténia (-ni-a), g.-d. art. milosténiei; pl. milosténii, art. milosténiile (-ni-i-)

milosténie s. f. (sil. -ni-e), art. milosténia (sil. -ni-a), g.-d. art. milosténiei; pl. milosténii, art. milosténiile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MILOSTÉNIE s. v. ajutor, bunăvoință, grație, har, îndurare, îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, milostivire, pomană.

milostenie s. v. AJUTOR. BUNĂVOINȚĂ. GRAȚIE. HAR. ÎNDURARE. ÎNGĂDUINȚĂ. ÎNȚELEGERE. MĂRINIMIE. MILĂ. MILOSTIVIRE. POMANĂ.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

milostenie, milostenii s. f. (intl.) amnistie, grațiere

Intrare: milostenie
milostenie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • milostenie
  • milostenia
plural
  • milostenii
  • milosteniile
genitiv-dativ singular
  • milostenii
  • milosteniei
plural
  • milostenii
  • milosteniilor
vocativ singular
plural

milostenie

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Făcu milostenie ologului din ușa bisericii. DUMITRIU, B. F. 138.
      surse: DLRLC
    • Am pățit și noi ca un cerșitori, care ședea pe comoară și cerea milostenie. CREANGĂ, P. 134.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare Danie făcută unei mănăstiri, unei biserici.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Maicele din schit primeau din cînd în cînd milostenii. GALACTION, O. I 315.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: altruism milă (sentiment) un exemplu
    exemple
    • Puterea milosteniei și inima ta cea bună te ajută. CREANGĂ, P. 214.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba slavă (veche) milostinija, prin apropiere de cuvinte formate cu sufix -enie.
    surse: DEX '09 DEX '98