milostenie Dicționarele noastre (DU, TDRG, CADE, DLRM) explică acest cuvînt prin v. sl. милостъіни, bg. милостъіна, s.-cr. milostinja, fără să bage de seamă că sufixul diferă și că -inja devine în romînește -ie (v. sl. поустъіни, rom. pustie). În realitate, milostenie nu se poate explica decîț ca un.derivat romînece cu sufixul -enie. Ne-am aștepta ca un asemenea derivat să pornească de la adjectivul milostiv (cf. grozăvenie pe de o parte, milostivnic pe de alta). Probabil însă că la baza derivatului nostru a stat nevoia de a traduce pe v. sl. милостъιни. Pe de altă parte, există un derivat cu totul paralel, păcostenie. Din cauză că pacoste e foarte întrebuințat, nu s-a răspîndit păcostenie; din cauză că milostenie a fost mult întrebuințat, nu s-a păstrat miloste, care a stat la baza lui.