milosârdie sf [At: CORESI, EV. 136 / V: ~ser- / Pl: ~ii / E: slv милосрьдик, милосердик] 1-2 Milă¹ (1, 28). 3 Bunătate.

miloserdie sf vz milosârdie

MILOSÎRDIE s. f. (învechit și arhaizant) Milă, îndurare. Mulțămesc. dimineața și sara pentru milosîrdia sa. SADOVEANU, F. J. 489.

MILOSERDIE s.f. v. milosîrdie.

MILOSÎRDIE s.f. (Mold., ȚR) Milostivire. A: Împrotiva morții, dentru miloserdiia sa dumnezăiască, au făgăduit mîntuitoare solie. N. COSTIN. A pronii dumnăzăești orînduială și nenumărată milă și miloserdie. CANTEMIR, HR.; cf. CA, 83^v. B: Tu cu milosîrdiile tale ceale mari nu i-ai părăsit. BIBLIA (1688). Cunosc... milosîrdiile tale. MINEIUL (1776); cf. NEAGOE; R. POPESCU. Variante: miloserdie (N. COSTIN; CANTEMIR, HR.). Etimologie: sl. mbg. milosrŭdije, sl. rus. miloserdije. Vezi și miloserdnic, milosîrd, milosîrdi. Cf. bulciușag, mesereare (1), miloste.

milosîrdie f. (vsl. milosrŭdiĭe. V. osîrdie). Vechĭ. Milă, mizericordie.

milosârdie (înv.) (desp. -di-e) s. f., art. milosârdia (desp. -di-a), g.-d. art. milosârdiei; pl. milosârdii, art. milosârdiile (desp. -di-i-)

milosârdie (înv.) (-di-e) s. f., art. milosârdia (-di-a), g.-d. art. milosârdiei; pl. milosârdii, art. milosârdiile (-di-i-)

milosârdie s. f. (sil. -di-e), art. milosârdia (sil. -di-a), g.-d. art. milosârdiei; pl. milosârdii, art. milosârdiile (sil. -di-i-)

MILOSÂRDIE s. v. ajutor, grație, har, îndurare, milă, milostivire.

milosîrdie s. v. AJUTOR. GRAȚIE. HAR. ÎNDURARE. MILĂ. MILOSTIVIRE.

MILOSÉRDIE s. f. v. mílosîrdie.

MÍLOSÎRDIE s. f. (Învechit) 1. Milă¹ (I 1, 3). N-am văzut la alt domn atîta mílosîrdie (începutul sec. XVIII). MAG. IST. IV, 151/18. Așea să îndemneaze pre fieștecare spre miloserdie cu numărarea cea pre rînd a părților. MOLNAR, RET. 31/15. Drept mulțămire pentru milosîrdia bătrînilor noștri, acei mișei se pustiau în codri. SADOVEANU, N. F. 9. 2. Milă¹ (I 4). Milosîrdia lui nespusă e și fără sfîrșit. CORESI, EV. 136. Să mă miluiești pre mine nevrednicul cu milosîrdia ta cea făr de număr. NEAGOE, ÎNV. 276/16. Tu cu milosîrdiile tale ceale mari nu i-ai părăsit. BIBLIA (1 688), 350¹/32. Împrotiva morții, dentru miloserdiia sa dumnezăiască, au făgăduit mîntuitoare solie. N. COSTIN, L. 52. A pronii dumnăzăești orînduială și nenumărată milă și miloserdie. CANTEMIR, HR. 112. Cunosc . . . milosîrdiile tale. MINEIUL (1 776), 162^r2/4, cf. 80^r1/20, VARLAAM-IOASAF, 44^v/12. Unul dintră păcătoși cu o prea osebită a lui D[u]mnezeu mílosîrdie s-au mîntuit. MAIOR, P. 60/28. Și-așa am trăit noi la prisacă. . . mulțămind lui Dumnezeu pentru milosîrdia sa. V. ROM. noiembrie 1 960, 40. – Pl.: milosîrdii. – Și: miloserdie s. f. – Din slavonul mediobulgar милосръдиѥ, slavonul rus. милосердиѥ.