MILOSÎRDIE s.f. (Mold., ȚR) Milostivire. A: Împrotiva morții, dentru miloserdiia sa dumnezăiască, au făgăduit mîntuitoare solie. N. COSTIN. A pronii dumnăzăești orînduială și nenumărată milă și miloserdie. CANTEMIR, HR.; cf. CA, 83^v. B: Tu cu milosîrdiile tale ceale mari nu i-ai părăsit. BIBLIA (1688). Cunosc... milosîrdiile tale. MINEIUL (1776); cf. NEAGOE; R. POPESCU. Variante: miloserdie (N. COSTIN; CANTEMIR, HR.). Etimologie: sl. mbg. milosrŭdije, sl. rus. miloserdije. Vezi și miloserdnic, milosîrd, milosîrdi. Cf. bulciușag, mesereare (1), miloste.