22 de definiții pentru mihalț (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIHÁLȚ, mihalți, s. m. Pește răpitor de râu, cu solzi mărunți de culoare brună-verzuie și având în vârful mandibulei un mic fir alungit; mântuș (Lota lota).Et. nec.

miha sm [At: (a. 1600-1630) CUV. D. BĂTR. I, 293 / V: (reg) ~lciu, ~lce, ~lte, mihal, mialc, meh~ / Pl: ~i / E: nct] (Iht) 1 Pește răpitor de râu mic, în formă de fus, asemănător cu somnul, acoperit cu solzi mărunți de culoare galbenă-verzuie și de un mucus abundent și având în vârful mandibulei un mic fir alungit Și (reg) mântuș, midhai, midhoc, midrihari, mihoală, sul, smialț (Lota Iota). 2 (Reg) Somn (Silurus glanis). 3 (Mun; îf miale) Ciobănaș (Gobius platyrostris).

MIHÁLȚ, mihalți, s. m. Pește răpitor de râu, în formă de fus, acoperit cu solzi mărunți de culoare brună-verzuie și având în vârful mandibulei un mic fir alungit; mântuș (Lota lota).Et. nec.

MIHÁLȚ, mihalți, s. m. Pește de rîu, asemănător cu somnul, cu corpul lungăreț și cu capul mare și turtit, acoperit de solzi mărunți de culoare galben-verzuie (Lota lota). Trag fără grabă...ș-aduc la fața apei un mihalț. SADOVEANU, Î. A. 12. Păstrăvi, mihalți și felurite alte mîncări fragede și gustoase. FILIMON, C. 150. Pleacă pescarii în două luntre și prind... crapi, scrumbii, mihalți și alte neamuri de pește mărunt. I. IONESCU, M. 86. corectată

MIHÁLȚ ~i m. Pește dulcicol răpitor, de talie mare, cu cap mare și turtit, având corp alungit acoperit cu solzi mărunți, galben-verzui. /Orig. nec.

mihalț m. pește de ape dulci (foarte răspândit mai ales în apele oltene), al cărui cap seamănă cu al șarpelui: țăranii vâlceni prepară din ficatul său o doftorie pentru vindecarea boalelor de ochi (Lota). [Mold. mialț, Tr. mihoală = ung. MENYHAL].

mihálț m. (bg. mihalica, rudă cu ung. menyhal, mihalț, d. hal, pește. V. heleșteŭ). Un fel de pește fără solzĭ (lota vulgaris) care trăĭește pin rîurile de munte și maĭ la vale (numit și măntúș în nord și moláș în Trans.). – Și mihals în Mold. (VR. 1922, 9, 361). V. gad.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mihálț s. m., pl. mihálți

mihálț s. m., pl. mihálți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIHÁLȚ s. (IHT.; Lota lota) (rar) sulastru, (reg.) midhai, midhoc, mihoală, molaș, sul, (Mold.) mântuș, (prin Munt. și Olt.) smialț.

MIHA s. (IHT.; Lota lota) (rar) sulastru, (reg.) midhai, midhoc, mihoală, molaș, sul, (Mold.) mîntuș, (prin Munt. și Olt.) smialț.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mihálț (mihálți), s. m. – Varietate de grindel (Lota vulgaris, Gadus lota). – Var. mihoală. Bg. mihalica (Scriban), cf. mag. menyhal (Cihac, II, 515; Candrea; Gáldi, Dict., 94).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mihálț, mihalți, s.m. – (zool.) Specie de pește (Lota lota) care preferă locurile adânci ale râurilor; este o specie frecventă în Maramureș, fiind pescuită cu regularitate din Tisa, Iza și Mara (Ardelean, Beres, 2000). ♦ (onom.) Mihalțu, Mihaltz, nume de familie (10 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Et. nec. (DEX, MDA); din bg. mihalica (Scriban), cf. magh. menyhal „mihalț” (Scriban; Cihac, Candrea, Galdi, cf. DER).

mihálț, -i, s.m. – Specie de pește (Lota lota) care preferă locurile adânci ale râurilor; este o specie frecventă în Maramureș, fiind pescuită cu regularitate din Tisa, Iza și Mara (Ardelean, Beres 2000). – Din bg. mihalica (Scriban).

arată toate definițiile

Intrare: mihalț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miha
  • mihalțul
  • mihalțu‑
plural
  • mihalți
  • mihalții
genitiv-dativ singular
  • miha
  • mihalțului
plural
  • mihalți
  • mihalților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mihalț

  • 1. Pește răpitor de râu, cu solzi mărunți de culoare brună-verzuie și având în vârful mandibulei un mic fir alungit (Lota lota).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: mântuș 3 exemple
    exemple
    • Trag fără grabă... ș-aduc la fața apei un mihalț. SADOVEANU, Î. A. 12.
      surse: DLRLC
    • Păstrăvi, mihalți și felurite alte mîncări fragede și gustoase. FILIMON, C. 150.
      surse: DLRLC
    • Pleacă pescarii în două luntre și prind... crapi, scrumbii, mihalți și alte neamuri de pește mărunt. I. IONESCU, M. 86.
      surse: DLRLC

etimologie: