mihalț sm [At: (a. 1600-1630) CUV. D. BĂTR. I, 293 / V: (reg) ~lciu, ~lce, ~lte, mihal, mialc, meh~ / Pl: ~i / E: nct] (Iht) 1 Pește răpitor de râu mic, în formă de fus, asemănător cu somnul, acoperit cu solzi mărunți de culoare galbenă-verzuie și de un mucus abundent și având în vârful mandibulei un mic fir alungit Și (reg) mântuș, midhai, midhoc, midrihari, mihoală, sul, smialț (Lota Iota). 2 (Reg) Somn (Silurus glanis). 3 (Mun; îf miale) Ciobănaș (Gobius platyrostris).