mihalț, mihalți, s.m. – (zool.) Specie de pește (Lota lota) care preferă locurile adânci ale râurilor; este o specie frecventă în Maramureș, fiind pescuită cu regularitate din Tisa, Iza și Mara (Ardelean, Beres, 2000). ♦ (onom.) Mihalțu, Mihaltz, nume de familie (10 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Et. nec. (DEX, MDA); din bg. mihalica (Scriban), cf. magh. menyhal „mihalț” (Scriban; Cihac, Candrea, Galdi, cf. DER).