opțiuni
  • info

17 definiții pentru mierloi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIERLOI, mierloi, s. m. Bărbătușul mierlei. – Mierlă + suf. -oi.

MIERLOI, mierloi, s. m. Bărbătușul mierlei. – Mierlă + suf. -oi.

mierloi1 smi [At: PONTBRIANT, D. / V: (pop) mir~, zm~ / E: mierlă + -oi] 1 Bărbătuș al mierlei (1) Si: (reg) mierlar, mierlu, mierlătoi. 2 (Gmț) Bărbat îndrăgostit. 3-22 (Rar; șdp) Mierloaică (1-20). 23 (Orn; reg) Privighetoare (Luscinia). 24 (Om; reg) Grangur (Oriolus oriolus).

MIERLOI, mierloi, s. m. Bărbătușul mierlei. Îi răspunse mierloiul acelui unghi de dumbravă. SADOVEANU, P. M. 294. Mierloiul sprinten șuieră o clipă. Un sturz ștrengar îngîn-o turturică. IOSIF, P. 31. Un mierloi saluta... cu glas prevestitor întăile raze ale zorilor. HOGAȘ, M. N. 92.

MIERLOI ~ m. Bărbătușul mierlei. /mierlă + suf. ~oi

mirloi1 sm vz mierloi1

zmierloi sm vz mierloi1 corectat(ă)

mierloiu m. bărbățelul mierlei.

merlóĭ (est) și mĭerlóĭ (vest) m., pl. tot așa. Masculu merleĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mierloi s. m., pl. mierloi, art. mierloii

mierloi s. m., pl. mierloi, art. mierloii

mierloi s. m., pl. mierloi, art. mierloii

mierloi

mierloiu, -loi.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIERLOI s. (ORNIT.) (reg.) mierlar.

MIERLOI s. (ORNIT.) (reg.) mierlar.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mierloi s. m. invar. (er.) penis.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIERLÓI1 s. m. 1. Bărbătușul mierlei (1); (regional) mierlar, mieriu, mierlătoi. Cf. PONTBRIANT, D. Avea un mierloi care fluiera. CARAGIALE, O. III, 18, cf. MARIAN, O. I, 292. Mierloiul sprinten șuieră o clipă. IOSIF, P. 31. Îmi plîng mereu mierloiul. GÎRLEANU, L. 132. Un mierloi saluta. . . cu glas prevestitor întăile raze ale zorilor. HOGAȘ, M. N. 92. Faitoane grele. . . au ieșit ostenite . . . contenind cîntarea îngîndurată a mierloilor. KLOPȘTOCK, F. 135. Într-un nuc uriaș făcea exerciții nesigure de flaut un mierloi tînăr. SADOVEANU, O. XI, 668, cf. XIII, 679, DOMBROWSKI, P. 364, BĂCESCU, PĂS. 112, ALR I 1 030. ♦ Epitet glumeț dat unui bărbat îndrăgostit. Cf. NEGRUZZI, S. III, 19. 2. (Rar) Augmentativ al lui m i e r l ă (1). Cf. COSTINESCU, LM. 3. (Regional) Privighetoare (Luscinia). (Mîrșani-Caracal). ALR I 1031/880. 4. (Regional) Grangur (Oriolus oriolus) (Sălcioara-București). ALR II/928. – Pl.: mierloi. – Și: (popular) mirlói (ALR I 1 030), zmierlói (ib. 1030/295) s. m. – Mierlă + suf. -oi.

Intrare: mierloi
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mierloi
  • mierloiul
  • mierloiu‑
plural
  • mierloi
  • mierloii
genitiv-dativ singular
  • mierloi
  • mierloiului
plural
  • mierloi
  • mierloilor
vocativ singular —
plural —
zmierloi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mirloi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mierloi, mierloisubstantiv masculin

  • 1. Bărbătușul mierlei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mierlar
    • format_quote Îi răspunse mierloiul acelui unghi de dumbravă. SADOVEANU, P. M. 294. DLRLC
    • format_quote Mierloiul sprinten șuieră o clipă. Un sturz ștrengar îngîn-o turturică. IOSIF, P. 31. DLRLC
    • format_quote Un mierloi saluta... cu glas prevestitor întăile raze ale zorilor. HOGAȘ, M. N. 92. DLRLC
etimologie:
  • Mierlă + sufix -oi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.