MIERLOI, mierloi, s. m. Bărbătușul mierlei. Îi răspunse mierloiul acelui unghi de dumbravă. SADOVEANU, P. M. 294. Mierloiul sprinten șuieră o clipă. Un sturz ștrengar îngîn-o turturică. IOSIF, P. 31. Un mierloi saluta... cu glas prevestitor întăile raze ale zorilor. HOGAȘ, M. N. 92.