opțiuni
  • info

12 definiții pentru mierli

din care

Explicative DEX

MIERLI, mierlesc, vb. IV. Intranz. (Arg.) A muri. – Cf. țig. merau.

MIERLI, mierlesc, vb. IV. Intranz. (Arg.) A muri. – Cf. țig. merau.

mierli1 [At: BL II, 170 / Pzi: ~lesc / E: cf rrm merau] 1 vi A muri. 2 vt A omorî.

mierli2 [At: BL II, 170 / Pzi: ~lesc / E: nct] 1 vr (Olt; d. ochi) A se închide pe jumătate, a se face mici. 2-3 vrt (Olt; d. persoane) A trage a somn. 4 vi (Fig; Trs) A privi la cineva cu dor.

Ortografice DOOM

mierli (a o ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. o mierlesc, 3 sg. o mierlește, imperf. 1 o mierleam, perf. c. 1 am mierlit-o; conj. prez. 1 sg. să o/s-o mierlesc, 3 să o/s-o mierlească; imper. 2 sg. afirm. mierlește-o; ger. mierlind-o

!mierli (a o ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. o mierlesc, imperf. 3 sg. o mierlea, perf. c. a mierlit-o; conj. prez. 3 să o mierlească; ger. mierlind-o

mierli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mierlesc, imperf. 3 sg. mierlea; conj. prez. 3 sg. și pl. mierlească

Etimologice

mierli (mierlesc, – it), vb. – A muri. Țig. mer- „a muri”, viitor merla (Graur 170; Juilland 168), cf. țig. morlo „asasinat”, murlio „înmormîntare”. – Der. mierleală, s. f. (asasinat; moarte). Cuvînt de Arg.

Argou

mierli, mierlesc I. v. t. a ucide II. v. r. a muri

Sinonime

MIERLI vb. v. asasina, deceda, dispărea, duce, muri, omorî, pieri, prăpădi, răposa, sfârși, stinge, sucomba, suprima, ucide.

mierli vb. v. ASASINA. DECEDA. DISPĂREA. DUCE. MURI. OMORÎ. PIERI. PRĂPĂDI. RĂPOSA. SFÎRȘI. STINGE. SUCOMBA. SUPRIMA. UCIDE.

Tezaur

MIERLÍ1 vb. IV. Intranz. (Argotic) A muri. Cf. BL II, 170, BUL. FIL. II, 277. Mai era și o timplărie unde se lucrau și cosciuge pentru hoții care mierleau. I. BOTEZ, B. I, 166, cf. GR. S. VII, 119, IORDAN, STIL. 366, id. L. R. A. 495, 500. ♦ T r a n z. A omorî. Cf. BL II, 170, IV, 199, GR. S. VII, 119. - Prez. ind.: mierlesc. Cf. țig. m e r a u.

MIERLI2 vb. IV. Refl. (Olt., despre ochi) A se închide pe jumătate, a se face mici; p. ext. (despre persoane) a trage a somn. Cf. CIAUȘANU, GL., BL II, 170. ◊ Tranz. A mierli ochii. ARH. OLT. XXI, 270. ♦ I n t r a n z. Fig. (Prin vestul Transilv.) A privi la ceva cu sete și cu dor. V. a-i sticli cuiva ochii. Mîndra cu ochii mnerlește, Ca să cred că mă iubește. REV. CRIT. IV, 338, cf. ȚEZ. XXV, 129. - Prez. ind.: mierlesc. – Etimologia necunoscută. Cf. m i e r l i1.

Intrare: mierli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mierli
  • mierlire
  • mierlit
  • mierlitu‑
  • mierlind
  • mierlindu‑
 singular plural
  • mierlește
  • mierliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mierlesc
 (să)
  • mierlesc
  • mierleam
  • mierlii
  • mierlisem
a II-a (tu)
  • mierlești
 (să)
  • mierlești
  • mierleai
  • mierliși
  • mierliseși
a III-a (el, ea)
  • mierlește
 (să)
  • mierlească
  • mierlea
  • mierli
  • mierlise
plural I (noi)
  • mierlim
 (să)
  • mierlim
  • mierleam
  • mierlirăm
  • mierliserăm
  • mierlisem
a II-a (voi)
  • mierliți
 (să)
  • mierliți
  • mierleați
  • mierlirăți
  • mierliserăți
  • mierliseți
a III-a (ei, ele)
  • mierlesc
 (să)
  • mierlească
  • mierleau
  • mierliră
  • mierliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mierli, mierlescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.