4 intrări
50 de definiții

Explicative DEX

MIELUȘ, -Ă, mieluși, -e, s. m. și f. (Rar) Mielușel. – Miel + suf. -uș.

MIELUȘ, -Ă, mieluși, -e, s. m. și f. (Rar) Mielușel. – Miel + suf. -uș.

MIELUȘEL, -EA, -ICĂ, mielușei, -ele, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Diminutiv al lui miel; mieluș, mielușor, mieluț. 2. S. m. pl. (Pop.) Ninsoare în formă de mici particule sferice; ploaie cu gheață. – Miel + suf. -ușel.

meloșel sm vz mielușel

mieloșel sm vz mielușel

mielușauă sf vz mielușel

mielușel, ~ea [At: COD. VOR. 144/2 / V: (reg) meloșel, ~loș~, ~șauă, mierloșel / Pl: ~ei, ~e / E: mieluș + -el] 1-4 smf (Șhp) Miel (1-2) (mic) Si: mieluț (1-4), mielușică (1-4), (rar) mieișor (1-4), mieiță (1-4), mieluș (1-4), mielușor (1-4), (reg) mieluc (1-4), (îvr) mielușiță (1-4). 5 smf (Fig) Persoană bună și blândă. 6 sm (Bis; îs) ~ul lui Dumnezeu, ~ul Domnului lisus Hristos. 7 sf (Bis) Fecioara Maria. 8 (Bis; îs) ~eaua Domnului Mucenică. 9 sm (Nob; gmț; îs) ~ cu botul lung Porc. 10 smp (Ban, Trs) Ninsoare sub formă de mici particule sferice Si: (reg) țârțăriță, zăpada mieilor (3). 11 sm (Ban, Trs) Grindină. 12 sm (Bot; Mol; îf meloșel) Ciupercă de culoare gălbuie, cu piciorul subțire, foarte ramificat Si: tocmăgel, barba-caprei (Clavaria formosa). 13 smp (Bot; Mol; îf meloșel) Bureți-de-conopide (Clavaria coralloides). 14 smp (Bot, Mol; îf meloșel) Creasta-cocoșului (Clavaria fava). 15 sm (Bot; Mol; îf meloșel) Rămurele (Clavaria botrytis). 16 (Bot; Mol; îf meloșel) Togmăgel (Clavaria crispula). 17 smp (Bot; Olt) Papanași (Trifolium arvense). 18 smp (Bot; reg) Odagaci (Saponaria officinalis). 19 sm (Reg) Ament de alun.

mieroșel sm vz mielușel

ATRĂȚEL sm. 🌿 = 1 ARĂRIEL 2 = LIMBA-MIELULUI.

BORANȚĂ sf. 🌿 = LIMBA-MIELULUI.

LIMBĂ (pl. -bi) sf. 1 🫀 Partea musculară mobilă din gura omului și a multor animale, organul principal al gustului, care contribue încă la producerea graiului, la mestecarea și înghițirea alimentelor (🖼 2886): a i se usca limba de sete; a scoate limba; a aștepta, a alerga, a umbla după ceva cu limba scoasă, cu limba de un cot, a aștepta, a căuta să capete un lucru de care cineva are mare nevoie: cîți sînt cu averi mari cari aleargă după pensie cu limba scoasă (ALECS.) 2 🍽 Limba animalelor considerată ca aliment: ~ de vițel, de bou, de porc; ~ fiartă, afumată 3 Limba considerată numai ca organ al vorbirii: a prinde (la) limbă, a deveni vorbăreț; Ⓕ; a-și ținea limba în gură; a-și pune frîu limbii, a se feri de a vorbi (ceea ce nu trebue, mai mult decît trebue); a fi slobod la ~, a avea ~ lungă, a vorbi prea mult, a spune ceea ce nu trebue; de aci, LIMBĂ-LUNGĂ, om prea vorbăreț (PAMF.); a avea mîncărime de ~, a nu putea tăcea din gură, a avea chef să tot vorbească: avea, biet, mîncărime de ~, dară îi era frică ... să dea pe față taina (ISP.); parcă-l trage cineva de ~, parcă-l silește cineva să vorbească; a-și mușca limba, a se căi de a fi vorbit. de a fi spus ceea ce nu trebuia; a i se deslega limba, a începe să vorbească după multă tăcere; îmi vine, îmi umblă, îmi stă pe ~, nu-mi pot aduce aminteimediat de acest lucru, de acest cuvînt, de acest nume, cu toate că-l știu bine: ajutați-mi a spune, că nu-mi aduc aminte, dar îmi umblă prin ~ (ȚICH.); (P): limba taie mai mult decît sabia; – limba oase n’are și oase sfarmă; – limba îndulcește, limba amărăște, o vorbă poate face și bine și rău; – toată pasărea pe limba ei piere, de multe ori omul dă de necazuri pentru că nu știe să tacă cînd trebue; 👉 BOU 12 4 Cu ~ de moarte, cu ultima voință exprimată, pe patul morții: un om, la moartea lui, de-și va lăsa, cu ~ de moarte, mult puțin ce va avea (PRV.-MB.); ea lăsase cu ~ de moarte să-i facă coșciugul din scîndurile clavirului (I.-GH.) 5 📖 Totalitatea cuvintelor, formelor și construcțiunilor întrebuințate de o colectivitate de oameni pentru a-și exprima gîndirea prin graiu sau prin scris: limba latină, română, franceză; ~ străină, literară, populară; ~ maternă, învățată în copilărie, vorbită acasă cu părinții; ~ moartă, care nu se mai vorbește (greaca, latina, ebraica, sanscrita, etc.); ~ vie, care se vorbește încă 6 ⊕ Graiu convențional: limba muților, hoților 7 🎖️ ‡ Informațiune cu privire la mișcările, la starea, la poziția dușmanilor; a prinde ~, a afla prin spioni: m’apropiu de lagărul leșesc, ca să prind ~ și să aflu ceva (ALECS); prinzînd ~ despre starea lagărului lui Mateiaș (ISP.) 8 ‡ Popor (în spec. păgîn, sau considerat ca atare): oștile protivnicilor se alcătuiau din toate limbile păgîne din răsărit (ISP.); ~ rea (BRL.), neam rău 9 Ori-ce are o analogie sau o asemănare cu o limbă: limbi de foc; limba clopotului: ușile se izbeau, clămpînd ca o ~ de clopot ce nu atinge arama (D.-ZAMF.); limba meliței, cumpenei, briceagului, etc.; 👉 LOPĂȚICĂ 4; pe creasta casei... scîrție, la fite-ce bătaie de vînt, două limbi de tinichea (DLVR.) 10 Fășie lungă și îngustă: ~ de pămînt; ~ de mal; ~ de pădure: portul cel vechiu se află la marginea limbii de pămînt ce înaintează în mare (BOL.); oraș însemnat al Bulgariei, împins în Dunăre pe o ~ de mal (VLAH.); flămînd și trudit străbătea o ~ de pădure (VLAH.); ia, cît cole... un deal și-o vale și-o ~ de pădure (GN.); dincoace despre noi se include cu o ~ de mare, care iese din marea Albă (M.-COST.) 11 🌿 LIMBA-APEI = BROSCARIȚĂ; LIMBA-BĂLȚILOR = LIMBARIȚĂ; LIMBA-BOULUI1, plantă acoperită cu peri aspri și țeposi, cu frumoase flori mari, albastre (Anchusa italica); LIMBA-BOULUI2 – MIRUȚĂ; LIMBA-BOULUI3 = SICĂ; LIMBA-BROAȘTEI1 = LIMBARIȚĂ; LIMBA-BROASTEI2 = IARBA-BROAȘTELOR; LIMBA-CÎNELUI = ARĂRIEL; LIMBA-CERBULUI = NĂVALNIC1; LIMBA-CUCULUI 👉 CUC 6; LIMBA-MĂRII, mică plantă cu flori albe, trandafirii, purpurii sau violete, originară din Europa meridională, cultivată adesea ca plantă decorativă; numită și „limbușoară” (Iberis umbellata) (🖼 2887); LIMBA-MIELULUI, plantă acoperită cu peri aspri, cu flori frumoase albastre, rar albe, întrebuințate în medicină pentru proprietățile lor sudorifice și pectorale; numită și „atrățel”, „otrățel” sau „boranță” (Borrago officinalis) (🖼 2888); LIMBA-OII1, plantă cu flori purpurii dispuse în capitol; numită și „pălămidă” (Cirsium canum); LIMBA-OII2 = PĂTLAGINĂ; LIMBA-PEȘTELUI1, plantă cu frunzele de un verde-albăstruiu; face flori violete cu un caliciu alb-albăstruiu (Statica limonium) (🖼 2889); LIMBA-PEȘTELUI2 = SICĂ; LIMBA-ȘARPELUI, plantă cu o frunză mică ovală, care îmbrățișază tulipina (Ophioglossum vulgatum) (🖼 2890); LIMBA-VACII, LIMBA-VECINEI (BD.-DEL.) = NĂVALNIC1; LIMBA-VRĂBIEI, mică plantă, cu flori verzui mititele, al cărei fruct e cu o nuculă cu o singură sămînță (Thymelaea passerina) (🖼 2891) 12 🐟 = CAMBULĂ; – LIMBĂ-DE-MARE, pește de mare, foarte turtit, de felul cambulei; numit și „glosă” sau „șoarece-de-mare” (Solea impar) (🖼 2892)[lat. lĭngua].

MIEL (pl. miei) sm. 1 🐑 Fătul mascul al oii, astfel numit de cînd se naște pînă la înțărcarea lui; e emblema blîndeței și a timidității: blînd ca un ~; ~ul lui Dumnezeu, om foarte blînd (🖼 3157); (p.): ~ul blînd suge de la două oi; 👉 OAIE 3 🌿 LIMBA~ULUI 👉 LIMBĂ 12 3 🍽 Carne de miel 4 Ⓕ Persoană foarte blîndă și blajină [lat. agnĕllus].

MIELUȘEL (pl. -ei) sm., MIELUȘEA (pl. -șele) sf. 1 🐑 dim. MIEL, MIA: viteazul... se supuse ca un mielușel (ISP.); era blîndă și supusă ca o mielușea (CAR.) 2 MIELUȘEL 🌿 PAPANAȘI.

OTRĂȚEL sm. 🌿 1 LIMBA-MIELULUI 2 ~-DE-APĂ sau ~UL-BĂLȚILOR, plantă acuatică, cu frumoase flori galbene, ce crește prin bălți și apele stătătoare (Utricularia vulgaris) (🖼 3478) [ung. atracél].

MIELUȘEL, -EA, -ICĂ, mielușei, -ele, subst. 1. S. m. și f. Diminutiv al lui miel; mieluș, mielușor, mieluț. 2. S. m. pl. Ninsoare în formă de mici particule sferice; ploaie cu gheață. – Miel + suf. -ușel.

MIELUȘ, -Ă, mieluși, -e, s. m. și f. Mielușel. Toată vara se aude cîntînd cu glas îngeresc: «Ici în vale la părîu, Mielușa lui dumnezeu!». CREANGĂ, A. 121.

MIELUȘEL, -EA, mielușei, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui miel. Boierul avea un mielușel. ISPIRESCU, L. 65. Cînd primăvara vine se-nalță turturica; Aleargă mielușeaua; zîmbește floricica. BOLLIAC, O. 67. De-oi pierde-o mielușea, Oi slugi un an pe ea Și de-oi pierde-un mielușel Oi slugi doi ani pe el. ALECSANDRI, P. P. 208. (În comparații) A venit alt sergent-major, blînd ca un mielușel. PAS, Z. I 113.

MIELUȘEL ~ei m. (diminutiv de la miel) la pl. Ninsoare în formă de părticele sferice mici; ploaie cu gheață. /miel + suf. ~ușel

mielușel m. 1. miel mic; 2. numele oltean al trifoiului (ale cărui flori mici alburii aduc cu lâna mielului).

mĭelușél, -eá s., pl. eĭ, ele. Mĭel saŭ mĭa mică.

Ortografice DOOM

mielușei (ploaie cu gheață) (pop.) s. m. pl., art. mielușeii

mielușei (ploaie cu gheață) (pop.) s. m. pl., art. mielușeii

mielușei (ploaie cu gheață) s. m. pl.

limba-mielului (plantă) s. f. art., g.-d. art. limbii-mielului

mielușă (rar) s. f., art. mielușa, g.-d. art. mielușei; pl. mielușe

mielușel s. m., pl. mielușei, art. mielușeii

!limba-mielului (plantă) s. f. art., g.-d. art. limbii-mielului

mielușă (rar) s. f., art. mielușa, g.-d. art. mielușei; pl. mielușe

mielușel s. m., pl. mielușei, art. mielușeii

limba-mielului (bot.) s. f.

mielușă s. f., art. mielușa, g.-d. art. mielușei; pl. mielușe

mielușel s. m., pl. mielușei, art. mielușeii

Jargon

LIMBA-MIELULUI s.f. (bot.) Plantă erbacee cu frunze mari și flori albastre sau albe (Borrago officinalis), ale cărei frunze mari, cu gust de castravete, se pot consuma în salate și ale cărei flori, zaharate (trecute prin albuș bătut și apoi prin zahăr pudră), se folosesc în gastronomie ca elemente de decor pentru salate de fructe și înghețate.

Enciclopedice

Borago officinalis L. « Limba mielului ». Specie care înflorește vara. Flori (caliciul în întregime divizat, corolă cu lobii ovali ascuțiți, staminele externe reunite într-un tub) albastre, aplecate, în paniculă, cu ramuri scorpioide. Frunzele superioare caulinare, sesile, ovat-lunguiețe, subcordiforme la bază, cele inferioare obtuze, eliptice, atenuate la bază. Plantă anuală, erbacee, acoperită cu peri aspri. Tulpină ramificată.

Sinonime

MIELUȘEI s. pl. v. ciuin, odagaci, săpunariță.

mielușei s. pl. v. CIUIN. ODAGACI. SĂPUNARIȚĂ.

MELOȘEL s. v. burete-de-conopidă, creasta-cocoșului, rămurele.

MIELUȘ s. v. mielușel, mielușor, mieluț.

MIELUȘEL s. v. papanaș.

MIELUȘEL s. v. mieluț.

meloșel s.m. (bot.; reg.) = mielușel.

mieluș, -ă s.m., s.f. 1 s.m., s.f. (zool.) mia, mielușel, mielușică, mielușor, mieluț, mioară, <reg.> mieluc, <înv.> mielușiță. 2 s.f. (art.; relig.) mielușa lui Dumnezeu = călugăriță, maică, măicuță, mireasa Domnului (v. mireasă), mireasa lui Dumnezeu (v. mireasă), monahă (v. monah), monahie1, <rar> călugără, <înv.> canonică (v. canonic).

mielușel, -ea s.m., s.f. I s.m., s.f. (zool.) mia, mieluș, mielușică, mielușor, mieluț, mioară, <reg.> mieluc, <înv.> mielușiță. Câțiva mielușei pasc pe pajiște. II (art.; relig. creștină) 1 s.m. (nm. pr.) Mielușelul Domnului = Mielușelul lui Dumnezeu = Fiul lui Dumnezeu (v. fiu), Fiul Omului (v. fiu), Galileanul, Hristos, Iisus, Iisus Galileanul, Iisus Hristos, Învățătorul (v. învățător), Mântuitorul (v. mântuitor), Mesia, Mielul Domnului (v. miel), Mielul lui Dumnezeu (v. miel), Nazareeanul (v. nazareean), Nazarineanul (v. nazarinean), Tămăduitorul (v. tămăduitor), <pop.> Izbăvitorul (v. izbăvitor), <înv.> Fiul Omenesc (v. fiu), <fig.> Lumină de la Lumină, Lumină din Lumină, <fig.; înv.> Leul (v. leu1). 2 s.f. mielușeaua Domnului = martiră (v. martir2), mucenică (v. mucenic2), <astăzi rar> muceniță, <înv.> martoră (v. martor), mărturie, mărturisitoare (v. mărturisitor), nevoințată (v. nevoințat). III s.m. (bot.; reg.) 1 (la pl. mielușel) v. Ciuin. Odagaci. Săpunariță (Saponaria officinalis). 2 v. Papanaș (Trifolium arvense). 3 (în forma meloșel) v. Burete-de-conopidă (Clavaria coralloides). 4 (în forma meloșel) v. Creasta-cocoșului (v. creastă) (Clavaria flava). 5 (în forma meloșel) v. Rămurele (v. rămurea) (Clavaria botrytis). 6 (în forma meloșel) v. Tocmăgel (Clavaria crispula).

meloșel s. v. BURETE-DE-CONOPIDĂ. CREASTA-COCOȘULUI. RĂMURELE.

mieluș s. v. MIELUȘEL. MIELUȘOR. MIELUȚ.

mielușel s. v. PAPANAȘ.

MIELUȘEL s. (ZOOL.) mielușor, mieluț, (rar) mieluș.

Tezaur

MELOȘÉL s. m. v. mielușel.

MIELOȘÉL s. m. v. mielușel.

MIELUȘÁUĂ s. f. v. mielușel.

MIELUȘEL, -EÁ, -ÍCĂ subst. I. 1. S. m. și f. Diminutiv al lui m i e l (I 1); mieluț (1), (rar) mieluș (1), mielușor, (regional) mieluc. Pentru jîrtva mintuirei. . . mielușale de un an, cinci. BIBLIA (1688), 992/15, cf. COD. PUȘC. 79, ANON. CAR. De toată darea. . . adecă de dijma grîului, secărei. . . mieilor, mielușeilor .. . să-i scutim. ȘINCAI, HR. III, 82/21, CÍ. BUDAI-DELEANU, LEX., POLIZU. Se gudur porumbeii; se-nalță turturica; Aleargă mielușeaua; zîmbește floricica. BOLLIAC, O. 67, cf. REV. CRIT. III, 160, STOIAN, PĂST. 53. De-oi pierde-o mielușea, Oi slugi un an pe ea. ALECSANDRI, P. P. 207, cf. 208. După ciobănel m-oi duce. . . El întreagă ziulițâ Nu se lasă de doiniță. . . Mînînd printre ghilicei Mielușei tot frumușei. JARNIK-BÎRSEANU, D. 76. Căci eu mă lupt cu urși, cu lei, Cînd vor să-mi ia din mielușei. TEODORESCU, P. P. 111. Verde, verde ș-o lalea Și-ș avea Tudor ș-avea: Tot cinzăci dă mielușei, Mielușei cam berbecei. ȘEZ. III, 212. Și-s mîncat și de ai mei, Ca iarba de mielușei. RETEGANUL, TR. 24. Da Ion mi-avea, Mi-avea o mielușică, Mîndră, frumușică. MAT. FOLK. 3. Cîte flori sînt pe vălcele, Atîtea-n vară mielușele. PĂSCULESCU, L. P. 12, cf. RĂDULESCU-CODIN, Î. 15, ALR I 1773/190, 554, 1774/164,166,190, 200, 370, 690 ,870, ALR II/170. Cé mi-i bună mie mielușaua cea tînără, fiind oaia cea grasă și frumoasă gata? CANTEMIR, HR. 413. ◊ (Ca termen de comparație, de obicei cu aluzie la blîndețea caracteristică animalului) Nu cu . . . argintu sau auru izbăvitu-vă. . . ce cu sîngele cela curatul ca de mielușelu nevinovata și nespurcatu H[risto]s. COD. VOR. 144/2. Mărgînd la răstignire ca un mielușel spre giungheare. VARLAAM, C. 361. Pînă la sfîrșitul cununiei, duminică seara, era blîndă și supusă ca o mielușea. CARAGIALE, O. II, 223. Auzind așa viteazul, se duse singur de voia lui și se supuse ca un mielușel. ISPIRESCU, U. 29. Îi bună și blîndă ca mielușelul ? PETRESCU, r. dr. 19. Se țineau femeile de el. . . I se părea atît de firesc să le vadă ca niște mielușele în jurul lui, încît nu găsea de loc de ce ar putea fi mîndru. CAMIL PETRESCU, O. II, 520. A venit alt sergent-major, blînd ca un mielușel. PAS, Z. I, 113. Facem orice ne-o porunci el, ca mielușeii o să fim ! V. ROM. august 1954, 140. ♦ Epitet dat unei persoane bune și blînde. Cf. GORUN, F. 160. ♦ (La m.; în limbajul bisericesc și în sintagmele mielușelul lui Dumnezeu, mielușelul Domnului) Isus Hristos. Acesta iaste mielușelul lui Dumnedzău. VARLAAM, C. 412. Pre mielușălul său. . . stăpîna cea cu totul fără prihană pre cruce deaca l-au văzut. . . vai mie plîngînd au zis. MINEIUL (1 776), 1v2/21, cf. 8r2/1. Mielușelul Domnului a răbdat. . . răstignire. DELAVRANCEA, S. 17. ♦ (La f.; în limbajul bisericesc) Fecioara Maria. Mielușa carea ai născut pre . . . cel fără prihană. MINEIUL (1776), 99v2/21. Aș Mielușeaua Domnului =. mucenică. Svi[n]tele acestea mielușeale a D[o]mn[u]lui. .. cu cinstita lor maică sv[î]nta Sofie biruiră. DOSOFTEI, V. S. septembrie 20r/29. 2. S. m. (Neobișnuit, glumeț, în sintagma) Mielușel cu botul lung = porc. Cf. ALEXI, W. II. S. m. pl. (Ban., Transilv.) Ninsoare în formă de mici particule sferice (aALR SN III h 797, com. din DUMBRĂVENI) ; ploaie cu gheață, grindină (ALR I 1253/136, 156, 158); (regional) țîrțăriță, zăpada mieilor. Ziua alegerii sosi cu învăluiri mari de vînt, de ploaie, de mielușei și zăpadă. AGÎRBICEANU, L. T. 237. De cu seară vîntul începu să bată iarăși cu mielușei. id. ib. 255. III. S. m. (Bot.) 1. (Mold.; în forma meloșel) Numele mai multor ciuperci: a) ciupercă de culoare gălbuie, cu piciorul subțire, foarte ramificat; (regional) tocmăgel, barba-caprei (Clavaria formosa). Cf. PANȚU, PL. ; b) bureți-de-conopide (Clavaria coralloides). Cf. id. ib.; c) creasta-cocoșului (Clavaria fava). Cf. id. ib.; d) rămurele (Clavaria botrytis). Cf. id. ib.; e) togmăgel (Clavaria crispula). Cf. id. ib. 2. (Olt.) Papanași (Trifolium arvense). Cf. PANȚU, PL. 3. (Regional, la pl.) Odagaci (Saponaria officinalis) (Imoasa-Strehaia). ALR I 1911/842. 4. (Regional) Ament de alun (Recea-Pitești). Cf. ALR I 990/790. – Pl.: mielușei, -ele. – Și: (cu schimbare de suf.) mielușică s. f., (regional) mieloșél (PANȚU, pl.), meloșél, mierloșél (ALR SN III h 797/27) s. m.; mielușáuă (BUDAI-DELEANU, LEX.) s. f. – Mieluș + suf. -el, -ea. – Mielușică: cu schimbare de suf. – Mielușáuă: refăcut după sg. art.

Intrare: mielușei
mielușei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: limba-mielului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular —
  • limba-mielului
plural — —
genitiv-dativ singular —
  • limbii-mielului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular —
  • limba-mielușelului
plural — —
genitiv-dativ singular —
  • limbii-mielușelului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: mielușă
mielușă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mielușă
  • mielușa
plural
  • mielușe
  • mielușele
genitiv-dativ singular
  • mielușe
  • mielușei
plural
  • mielușe
  • mielușelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: mielușel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mielușel
  • mielușelul
  • mielușelu‑
plural
  • mielușei
  • mielușeii
genitiv-dativ singular
  • mielușel
  • mielușelului
plural
  • mielușei
  • mielușeilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meloșel
  • meloșelul
  • meloșelu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • meloșel
  • meloșelului
plural — —
vocativ singular —
plural —
mieroșel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mielușauă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mieloșel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

limba-mieluluisubstantiv feminin articulat

  • 1. Plantă erbacee acoperită cu peri aspri, cu flori albastre sau albe, folosită contra tusei (Borago officinalis). DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: arăriel

mieluș, mielușisubstantiv masculin
mielușă, mielușesubstantiv feminin

  • 1. rar Mielușel, mielușor, mieluț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Toată vara se aude cîntînd cu glas îngeresc: «Ici în vale la părîu, Mielușa lui dumnezeu!». CREANGĂ, A. 121. DLRLC
etimologie:
  • Miel + -uș. DEX '98 DEX '09

mielușel, mielușeisubstantiv masculin
mielușică, mielușelesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui miel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Boierul avea un mielușel. ISPIRESCU, L. 65. DLRLC
    • format_quote Cînd primăvara vine se-nalță turturica; Aleargă mielușeaua; zîmbește floricica. BOLLIAC, O. 67. DLRLC
    • format_quote De-oi pierde-o mielușea, Oi slugi un an pe ea Și de-oi pierde-un mielușel Oi slugi doi ani pe el. ALECSANDRI, P. P. 208. DLRLC
    • format_quote în comparații / la comparativ A venit alt sergent-major, blînd ca un mielușel. PAS, Z. I 113. DLRLC
  • 2. masculin (la) plural Ninsoare în formă de mici particule sferice; ploaie cu gheață. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Miel + -ușel. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic