14 definiții pentru micime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MICÍME, (2) micimi, s. f. 1. Faptul de a fi mic; 2. Fig. Josnicie, meschinărie; micșorime. – Mic + suf. -ime.

micime sf [At: M. COSTIN, O. 216 / Pl: (rar) ~mi / E: mic + -ime] 1 (Cu sens dimensional) Însușire de a fi mic (1) Si: (rar) micșorime (1), micie1. 2 (Csn) Cantitate sau număr redus Si: (rar) micșorime (2). 3 (Fig) Lipsă de însemnătate, de importanță Si: (rar) micșorime (3). 4 (Fig) Lipsă de generozitate sau de caracter Si: josnicie, meschinărie, (rar) micșorime (4).

MICÍME, micimi, s. f. Faptul de a fi mic; fig. josnicie, meschinărie; micșorime. – Mic + suf. -ime.

MICÍME, micimi, s. f. 1. (În opoziție cu mărime) Faptul de a fi mic, dimensiune sau întindere redusă, număr mic. Micimea locului. 2. Fig. Josnicie, meschinărie. Firea lui dreaptă se ridică deasupra micimii momentului. D. ZAMFIRESCU, R. 182 Da, triste zile trăim noi, multă micime, stupiditate, corupție. GHEREA, ST. CR. I 109.

MICÍME ~i f. 1) Faptul de a fi mic (ca dimensiuni, cantitate, valoare). 2) fig. Lipsă de generozitate, de noblețe sufletească; meschinărie. /mic + suf. ~ime

micime f. 1. puțină întindere sau volum: micimea unei camere; 2. fig. slăbiciune, înjosire: micime sufletească.

micíme f. (d. mic). Calitatea de a fi mic. Micimea uneĭ case, (și fig.) a unuĭ suflet.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

micíme s. f., g.-d. art. micímii; (fapte) pl. micími

micíme s. f., g.-d. art. micímii; (fapte) pl. micími


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MICÍME s. v. meschinărie.

MICÍME s. 1. (rar) micie, micșorime. (~ unui obiect.) 2. v. scurtime. 3. (rar) strâmtime. (~ unui gang.) 4. scurtime, (înv.) scurtare. (~ vieții umane.)

MICIME s. 1. (rar) micie, micșorime. (~ unui obiect.) 2. scurtime. (~ textului.) 3. (rar) strîmtime. (~ unui gang.) 4. scurtime, (înv.) scurtare. (~ vieții umane.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MICIME. Subst. Micime, micșorime (înv.), puținătate, puțintime (rar); scurtime; îngustime. Micron; atom, moleculă, particulă, corpuscul; părticică, bucățică, fracțiune. Fir de praf; fir de nisip; bob; fărîmă, fârîmitură. Pitic, pitcoace (reg.), pigmeu, liliputan. Micșorare, diminuare, reducere, descreștere, scădere, restrîngere; scurtare; îngustare. Abreviere, abreviație, prescurtare. Micro- (micro-centrală; microchimie; microclimat; microcosm; microelement; microbuz; microfaună; microfloră; micrometeorit; micronucleu; microobiect; microorganism). Mini- (minibaschet; minicampionat; minifotbal etc.). Adj. Mic, micuț (dim.), micuțel (dim., reg.), micșor, mărunt, minuscul, infim, infinitezimal, microscopic (fig.), neînsemnat, neglijabil, subdimensionat, miniatural; invizibil, imperceptibil; diminuat, diminutiv, diminutival, redus, abreviat, micșorat, scurtat, scurt, scund, restrîns, de un cot, cît un deget, cît un purice, de o șchioapă, cît un fir de nisip, cît un ac de gămălie; pitic, liliputan, liliput. Vb. A micșora, a scurta, a împuțina, a face mic, a reduce, a diminua, a miniaturiza, a abrevia, a scădea, a restrînge, a limita, a mărgini, a îngusta, a strîmta. A se micșora, a se reduce, a se scurta, a deveni mic, a se face mic, a scădea, a se strînge, a se contrage, a se contracta. Adv. Puțin, puțintel (dim.), puținteluș, oleacă, cît de cît; în miniatură. V. bucată, dimensiune, sfărîmare, statură.

Intrare: micime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • micime
  • micimea
plural
  • micimi
  • micimile
genitiv-dativ singular
  • micimi
  • micimii
plural
  • micimi
  • micimilor
vocativ singular
plural

micime

  • 1. Faptul de a fi mic.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Micimea locului.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Firea lui dreaptă se ridică deasupra micimii momentului. D. ZAMFIRESCU, R. 182.
      surse: DLRLC
    • Da, triste zile trăim noi, multă micime, stupiditate, corupție. GHEREA, ST. CR. I 109.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mic + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09