14 definiții pentru micșorime

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MICȘORIME, s. f. (Înv.) Micime. – Micșor + suf. -ime.

MICȘORIME, s. f. (Înv.) Micime. – Micșor + suf. -ime.

micșorime sf [At: HELIADE, O. II, 206 / V: (înv) ~șur~ / E: micșor + -ime] (Rar) 1-4 Micime (1-4).

MICȘORIME, micșorimi, s. f. (învechit) Faptul de a fi mic; micime. Gîndiți ce-ar zice eroii din vechime, Găsindu-se azi față cu-a voastră micșorime? ALECSANDRI, T. II 188. Spre patru părți ale lumii Patru ferestre privesc... Al lor număr, micșorime. Cu a casei înălțime atît nu se învoiesc. ALECSANDRI, P. 96.

MICȘORIME, micșorimi, s. f. (Înv.) Micime. – Din micșor + suf. -ime.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

micșorime (rar) s. f., g.-d. art. micșorimii

micșorime (rar) s. f., g.-d. art. micșorimii

micșorime s. f., g.-d. art. micșorimii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MICȘORÍME s. f. (Rar) 1. (Cu sens dimensional) Micime (1). Spre patru părți ale lumei Patru ferestre privesc. . . Al lor număr, micșorime, Cu a casei înălțime. . . Nu se învoiesc. ALEXANDRESCU, O. I, 130, cf. PONTBRIANT, D., BARCIANU, V., DDRF. 2. (Cu sens cantitativ) Micime (2). Micșorimea zestrei ce aducea fata se compensa cu șansele de înaintare pe care le oferea înrudirea și nășia ministrului. BRĂTESCU-VOINEȘTI, P. 178. 3. (Cu sens calitativ) Micime (3). Slava sau micșorimea strămoșilor nu poate să adaoge nimic sau să scază lá îmbunătățirea noastră de acum. HELIADE, O. II, 206. A întîmpina greșeala unui frate abătut. . . nu e micșorime de răzbunare, ci o datorie sacră. ap. GHICA, A. 773, cf. COSTINESCU. Ce-ar zice eroii din vechime, Gâsindu-se azi față cu-a voastră micșorime? ALECSANDRI, T. II, 188. Te împotrivești fiindcă ai destulă micșurime de inimă. I. NEGRUZZI, S. IV, 397. – Și: (învechit) micșuríme s. f. – Micșor + suf. -ime.

Intrare: micșorime
micșorime substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • micșorime
  • micșorimea
plural
  • micșorimi
  • micșorimile
genitiv-dativ singular
  • micșorimi
  • micșorimii
plural
  • micșorimi
  • micșorimilor
vocativ singular
plural
micșurime
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

micșorime, micșorimisubstantiv feminin

  • 1. învechit Micime. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: micime
    • format_quote Gîndiți ce-ar zice eroii din vechime, Găsindu-se azi față cu-a voastră micșorime? ALECSANDRI, T. II 188. DLRLC
    • format_quote Spre patru părți ale lumii Patru ferestre privesc... Al lor număr, micșorime, Cu a casei înălțime atît nu se învoiesc. ALECSANDRI, P. 96. DLRLC
etimologie:
  • Micșor + sufix -ime. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.