9 definiții pentru mișuială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIȘUIÁLĂ, mișuieli, s. f. (Rar) Mișunare. [Pr.: -șu-ia-] – Mișui + suf. -eală.

MIȘUIÁLĂ, mișuieli, s. f. (Rar) Mișunare. [Pr.: -șu-ia-] – Mișui + suf. -eală.

mișuia sf [At: BARCIANU / Pl: ~ieli / E: mișui + -eală] (Rar) Aglomerație.

MIȘUIÁLĂ, mișuieli s. f. Mișuneală. Pretutindeni este o mișuială, o forfoteală, o fierbere, o pornire de trai proaspăt. CARAGIALE, S. U. 65.

mișuire sf [At: POLIZU / E: mișui] (Rar) Aglomerație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mișuiálă (rar) s. f., g.-d. art. mișuiélii; pl. mișuiéli

mișuiálă s. f., g.-d. art. mișuiélii; pl. mișuiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIȘUIÁLĂ s. v. forfotă.

MIȘUIA s. agitație, animație, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, frămîntare, furnicare, mișcare, mișunare, roială, viermuială, viermuire, (reg.) fojgăială, vînzoală, (fam.) fîțîială, fîțîire, fîțîit, vînzoleală. (Pe bulevarde era o ~ de nedescris.)

Intrare: mișuială
mișuială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișuia
  • mișuiala
plural
  • mișuieli
  • mișuielile
genitiv-dativ singular
  • mișuieli
  • mișuielii
plural
  • mișuieli
  • mișuielilor
vocativ singular
plural

mișuială

etimologie:

  • Mișui + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09