15 definiții pentru mezenter


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEZENTÉR, mezentere, s. n. Foiță a peritoneului care învelește și leagă intestinul de peretele posterior al abdomenului și în care se găsesc vase sangvine și limfatice, nervi și ganglioni limfatici; prapur. – Din lat. mesentherium, fr. mésentère.

MEZENTÉR, mezentere, s. n. Foiță a peritoneului care învelește și leagă intestinul de peretele posterior al abdomenului și în care se găsesc vase sangvine și limfatice, nervi și ganglioni limfatici; prapur. – Din lat. mesentherium, fr. mésentère.

mezenter sn [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, ap. URSU, T. Ș. 232 / V: (înv) mesinteriu, ~zan~, ~iu / S și: mesenter / Pl: ~e / E: lat mesentherium, fr mésentère] Foiță a peritoneului care leagă intestinul de peretele posterior al abdomenului Si: (pop) prapur.

MEZENTÉR, mezentere, s. n. Membrană (formată dintr-o îndoitură a peritoneului) care leagă intestinul subțire de peretele posterior al abdomenului. N-ai să mi-o tămădui tu [inima] în laborator. Nici n-ai să mi-o întinzi la pila electrică, ca mezenterul broaștelor. C. PETRESCU, Î. II 266.

MEZENTÉR s.n. Membrană care leagă intestinul subțire de peretele posterior al abdomenului. [< lat. mesentherium, fr. mésentère, cf. gr. mesos – mijlociu, enteron – intestin].

MEZENTÉR s. n. îndoitură a peritoneului care fixează organele digestive de peretele posterior al abdomenului. (< fr. mésentère, lat. mesenterium)

MEZENTÉR ~e n. Membrană a peritoneului care acoperă intestinul subțire și îl fixează de peretele abdominal. /<lat. mezentherium, fr. mésentere

*mesentér n., pl. e (vgr. mesénteron și mesentérion, d. mésos, mijlociŭ, și énteron, intestin. V. misit și enterită). Anat. Îndoitura peritoneuluĭ care ține în pozițiune diversele părțĭ ale intestinelor. – Și mez- (după fr.). V. epiploon, mură 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!mezentér (me-zen-/mez-en-) s. n., pl. mezentére

mezentér s. n. (sil. mf. mez-), pl. mezentére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MEZENTÉR s. (ANAT.) mezoblast, (pop.) prapur, (înv.) bezărău, bezer.

MEZENTER s. (ANAT.) (pop.) prapur, (înv.) bezărău, bezer.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MEZ-, v. MEZO-.~arh (v. -arh), adj., (despre un fascicul lemnos) la care protoxilemul ocupă o poziție centrală, fiind înconjurat de metaxilem; ~encefal (v. -encefal), s. n., parte mijlocie a encefalului situată deasupra protuberanței inelare; ~encefalotomie (v. -encefalo-, v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a tractului spinotalamic la nivelul mezencefalului; ~enchim (v. -enchim), s. n., țesut conjunctiv embrionar, format din celule fusiforme sau stelate, intrînd în alcătuirea mezodermului; ~enter (v. -enter), s. n., membrană a peritoneului care leagă intestinul subțire de peretele abdominal posterior.

Intrare: mezenter
  • silabație: me-zen-ter, mez-en-ter info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mezenter
  • mezenterul
  • mezenteru‑
plural
  • mezentere
  • mezenterele
genitiv-dativ singular
  • mezenter
  • mezenterului
plural
  • mezentere
  • mezenterelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mezenter

  • 1. Foiță a peritoneului care învelește și leagă intestinul de peretele posterior al abdomenului și în care se găsesc vase sangvine și limfatice, nervi și ganglioni limfatici.
    exemple
    • N-ai să mi-o tămădui tu [inima] în laborator. Nici n-ai să mi-o întinzi la pila electrică, ca mezenterul broaștelor. C. PETRESCU, Î. II 266.
      surse: DLRLC

etimologie: