25 de definiții pentru prapur prapor prapore prapure prap


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRÁPUR, prapuri, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Steag ostășesc prins de obicei în vârful unei lănci; flamură; p. ext. materialul steagului descris mai sus. 2. Steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte solemnități religioase. 3. (Pop.) Membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele; peritoneu. [Var.: prápor s. m.] – Din sl. praporŭ.

prapur sm [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 224/36 / V: prap sn, (pop) ~por, (reg) ~pore, ~e / Pl: ~i, ~e, (rar, sn) ~uri / E: slv прапоръ] 1 (Înv) Drapel militar care se purta în vârful unei lănci Si: flamură. 2 (Înv) Pânză, material din care era confecționat un prapur (1). 3 (Mol) Întrecere călare în care flăcăii invitați de mireasă la nuntă trebuie să ajungă din urmă flăcăii invitați ai mirelui, învingătorii câștigând un steag sau o sumă de bani. 4 Steag bisericesc înfățișând imagini de sfinți sau scene biblice, purtat la procesiuni sau la diverse alte solemnități religioase. 5 (Ban; îf prapor) Brad verde, împodobit cu flori, cununi și panglici, care se face la moartea unui tânăr necăsătorit, indiferent de sex. 6 (Pop) Membrane care învelesc organe interne. 7 (Pop; spc) Peritoneu. 8 (Pop; spc) Mezenter. 9 (Mun; Olt) Osânză, seu, grăsime care se depune pe peritoneu. 10 (Reg; îf prapor) Placentă.

PRÁPUR, prapuri, s. m. 1. Steag ostășesc din țările române, prins de obicei în vârful unei lănci; flamură; p. ext. materialul steagului descris mai sus. 2. Steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte solemnități religioase. 3. (Pop.) Membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele; peritoneu. [Var.: prápor s. m.] – Din sl. praporŭ.

PRÁPUR, prapuri, s. m. (Și în forma prapor) 1. (Învechit) Steag ostășesc, flamură. Se găseau acolo prapori și steaguri pe care se aflau scrise mărirea și puterea și amenințarea. SADOVEANU, D. P. 71. Scutul părintesc... pe care fîlfîie o acvilă albă, emblemă de o imaculată putere, și prapurul purpuriu. ODOBESCU, S. I. 252. Copiii și aprozii... ostășescul prapor a păzi erau datori. NEGRUZZI, S. I. 125. ◊ Fig. Ieri, de la chindie, și-astăzi toată ziua S-a izbit cu gîndul... Tot același gînd, Parcă-i sta Lisandru prapur înainte! COȘBUC, P. I 246. ♦ Pînza steagului. [Veneau] copiii din casă... purtînd sulițe lungi și stegulețe cu prapore de mătase. BĂLCESCU, O. II 18. ◊ Fig. Fumul împins de nori și de apă se balansa în prapuri cernite. C. PETRESCU, A. 490. Întindem pînza, prapur blagoslovit al liniștii călătoare, și lotca aleargă... pe sub ciucuri de sălcii. I. BOTEZ, ȘC. 181. ♦ Steag bisericesc cu imagini religioase, purtat la procesiuni sau la alte servicii religioase. 2. (Popular) Membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele; peritoneu. Prapur de miel.Se-ncinge luptă... în măruntaie... pînă se face încurcătură-n mațe, de se sparge prapurul. CARAGIALE, la TDRG. – Pl. și: (n.) prapure (ODOBESCU, S. I 107), prapuri (SADOVEANU, O. IV 285, NEGRUZZI, S. III 459). – Variantă: prápor, prapori, s. m., și prapore, s. n.

PRÁPUR ~e n. 1) înv. Steag militar care era purtat de ostași în vârful lăncii. 2) Steag bisericesc purtat la anumite solemnități sau procesiuni religioase. 3) pop. Înveliș membranos al organelor cavității abdominale; peritoneu. /<sl. praporu

prapur n. 1. steag militar: ostășescul prapur a păzi erau datori NEGR.; 2. steag bisericesc: toți preoții cu prapur și cu icoane ies AL.; 3. pl. membrana stomacului la vite: prapur de miel. [Slav. PRAPORŬ, steag, de unde membrană reticulară].

prápur n., pl. e (vsl. praporŭ, steag. P. înț. de „epiploon”, cp. cu fr. fanon, „fanion” și „pelea care atîrnă la gîtu tauruluĭ”). Vechĭ. Steag bisericesc care se scoate la marile sărbătorĭ și ceremoniĭ. Pop. Marele epiploon.

PRÁPOR s. m. v. prapur.

prapore sm vz prapur[1] corectată

  1. În original: vz prapure, care te trimite la cuv. principal prapur LauraGellner

*epiploón n., pl. oane (vgr. epíploon, d. epí, pe, și pléo, plutesc). Anat. O parte a peritoneuluĭ. Cea care acopere măruntaĭele se numește marele epiploon (pop. prápur [la mei] și bezărăŭ [la porcĭ], ĭar cea care se află între stomah și ficat se numește micu epiploon. V. mesenter.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRÁPUR s. v. drapel, mezenter, mezoblast, peritoneu, placentă, steag, stindard.

prapur s. v. DRAPEL. MEZENTER. PERITONEU. PLACENTĂ. STEAG. STINDARD.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prápur (-re), s. n.1. (Înv.) Steag, stindard. – 2. Steag bisericesc. – 3. Peritoneu. – Var. prapor. Origine îndoielnică. Din sl. praporŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 286; Conev 90), cf. rus. prapor; dar istoria cuvîntului nu este clară (din ngr. φλάμβουρον, după Miklosich, Fremdw., 119, ipoteză improbabilă; din sl. peró „pană”, pariti „a zbura”, după Vasmer, II, 425, soluție puțin convingătoare). S-ar putea porni de la gr. πρατίς „diafragmă” (Diculescu, Elementele, 476), al cărui rezultat rom. *prap, ar da pl. prapuri, înv. prapure; în acest caz ar trebui să se admită că sl. este împrumut din rom.Der. praporcic (var. prapurcic), s. m. (port-drapel), din rus. praporčik, sec. XIX, înv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prápur, prapuri, (prapor), s.m. – 1. Steag bisericesc purtat la procesiuni și solemnități religioase; utilizat inclusiv la procesiuni funerare. 2. Brad verde, împodobit cu flori, cununi cu panglici, care se face la moartea celor necăsătoriți: „Și-n locuț de prăporei / Mi-ți tăie patru durzăi” (Berbești). – Din sl. praporŭ „steag” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).

prápur, -i, (prapor), s.m. – 1. (înv.) Steag ostășesc în Țările Române, flamură. 2. Steag bisericesc purtat la procesiuni și solemnități religioase; utilizat inclusiv la procesiuni funerare. 3. Brad verde, împodobit cu flori, cununi cu panglici, care se face la moartea celor necăsătoriți: „Și-n locut de prăporei / Mi-ți tăie patru durzăi” (var. a Mioriței; Berbești). – Din sl. praporŭ.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a răzui prapurele (cuiva) expr. (er. -d. bărbați) a avea un contact sexual brutal (cu o femeie).

a sparge prapurele (cuiva) expr. (er.d. bărbați) a dezvirgina, a deflora.

prapure, prapuri s. m. (er.) vagin.

Intrare: prapur
prapur1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prapur
  • prapurul
  • prapuru‑
plural
  • prapuri
  • prapurii
genitiv-dativ singular
  • prapur
  • prapurului
plural
  • prapuri
  • prapurilor
vocativ singular
plural
prapor1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prapor
  • praporul
  • praporu‑
plural
  • prapori
  • praporii
genitiv-dativ singular
  • prapor
  • praporului
plural
  • prapori
  • praporilor
vocativ singular
plural
prapore
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prapure
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prapur2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prapur
  • prapurul
  • prapuru‑
plural
  • prapure
  • prapurele
genitiv-dativ singular
  • prapur
  • prapurului
plural
  • prapure
  • prapurelor
vocativ singular
plural
prap
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prapor2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: IVO-III, DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prapor
  • praporul
  • praporu‑
plural
  • prapore
  • praporele
genitiv-dativ singular
  • prapor
  • praporului
plural
  • prapore
  • praporelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

prapur prapor prapore prapure prap

  • 1. în Evul Mediu Țara Românească Moldova Steag ostășesc prins de obicei în vârful unei lănci.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: flamură attach_file 4 exemple
    exemple
    • Se găseau acolo prapori și steaguri pe care se aflau scrise mărirea și puterea și amenințarea. SADOVEANU, D. P. 71.
      surse: DLRLC
    • Scutul părintesc... pe care fîlfîie o acvilă albă, emblemă de o imaculată putere, și prapurul purpuriu. ODOBESCU, S. I. 252.
      surse: DLRLC
    • Copiii și aprozii... ostășescul prapor a păzi erau datori. NEGRUZZI, S. I. 125.
      surse: DLRLC
    • figurat Ieri, de la chindie, și-astăzi toată ziua S-a izbit cu gîndul... Tot același gînd, Parcă-i sta Lisandru prapur înainte! COȘBUC, P. I 246.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Materialul steagului descris mai sus.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • [Veneau] copiii din casă... purtînd sulițe lungi și stegulețe cu prapore de mătase. BĂLCESCU, O. II 18.
        surse: DLRLC
      • figurat Fumul împins de nori și de apă se balansa în prapuri cernite. C. PETRESCU, A. 490.
        surse: DLRLC
      • figurat Întindem pînza, prapur blagoslovit al liniștii călătoare, și lotca aleargă... pe sub ciucuri de sălcii. I. BOTEZ, ȘC. 181.
        surse: DLRLC
  • 2. Steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte solemnități religioase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. popular Membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: peritoneu attach_file 2 exemple
    exemple
    • Prapur de miel.
      surse: DLRLC
    • Se-ncinge luptă... în măruntaie... pînă se face încurcătură-n mațe, de se sparge prapurul. CARAGIALE, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie: