mezdrea sf [At: ANON. CAR. / V: ~uă, ~lă / Pl: ~de / E: bg мездря, srb mezdra „parte inferioară a pieilor netăbăcite”] (Trs; Ban) Cuțitoaie.

MEZDREA s. f. v. mezdreală.

mezdreá f., pl. ele, și mezdreálă f., pl. elĭ (sîrb. mézdra, membrană; rus. mezdrá, mĕazdrá, partea interioară a pĭeliĭ). Vest. Cuțitoaĭe.

măzdri v vz mezdri

mejdri v vz mezdri

mezdreală¹ sf [At: ALRT II, 68 / Pl: ? / E: mezdri + -eală] 1 (Reg; d. animale) Jupuire. 2 (Reg; d. bunuri materiale) Însușire în mod abuziv. 3 (Reg) Rănire superficială Si: julire. 4 (Reg) Cioplire cu cuțitoaia. 5 (Reg) Tocare.

mezdreală² sf vz mezdrea

mezdreauă sf vz mezdrea

mezdri [At: ANON. CAR., ap. DLR / V: (reg) mejd~, măz~, miz~, mijd~ / Pzi: ~resc / E: srb mezdriti] 1 vt (Reg; c. i. animale) A jupui. 2 vt (Reg; c. i. pielea unui animal) A curăța de carne și de păr. 3 vt (Fig, c. i. bani, valori) A lua în mod abuziv Vz jupui, rășlui, rade. 4-5 vtr (Olt) A se răni superficial Si: a (se) juli. 6 vt (Trs) A ciopli cu mezdreaua. 7 vt (Reg) A toca. 8 vt (Reg; d. animale) A roade. 9 vi (Rar) A paște iarba din rădăcină. 10-11 vti (Rar) A morfoli (1). 12-13 vti (Fig) A lucra încet.

mijdri v vz mezdri

mizdri v vz mezdri

MEZDREALĂ, mezdrele, s. f. (Regional) Cuțitoaie. – Variantă: mezdrea s. f.

MEZDRI, mezdresc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A ciopli, a netezi cu cuțitoaia. 2. (Despre capre, oi) A roade cu dinții coaja copacilor.

MEZDREALĂ, mezdrele, s. f. (Reg.) Cuțitoaie. – Din mezdri + suf. -eală.

măzdrì v. Mold. a pungăși: au măzdrit un milionaș de gălbiori AL... [Tr. mezdrì, a roade a jupui = rus. MEZDRITĬ].

mejdrésc, V. mizdresc.

mezdrésc și mi- v. tr. (rus. mezdrítĭ, mĕazdrítĭ, cr. mezdriti, ceh. mizdriti, a răzui pĭeĭle (orĭ un lemn cu cuțitoaĭa). Pasc vîrfurile, rod coaja copacilor (V. tușinez). Fig. Iron. Risipesc, manînc, fur: a mizdri parale. – Și miz-. Și mij-, mej- (Olt.).

mijdrésc, V. mizdresc.

mizdrésc, V. mezdresc.

mezdri (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mezdresc, 3 sg. mezdrește, imperf. 1 mezdream; conj. prez. 1 sg. să mezdresc, 3 să mezdrească

mezdri (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mezdresc, imperf. 3 sg. mezdrea; conj. prez. 3 să mezdrească

mezdri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mezdresc, imperf. 3 sg. mezdrea; conj. prez. 3 sg. și pl. mezdrească

mezdri (mezdresc, mezdrit), vb. – 1. (Trans.) A curăța pielea de carne. – 2. A răzui. – 3. (Despre animale) A roade iarba și frunzele, a coji ramurile. – 4. A se strica, a consuma, a risipi. – Var. mizdri. Sl. (cr., slov., rus.) mezdriti „a descărna”, din sl. mezo „carne” (Cihac, II, 194; Tiktin; Conev 66), care pare să se fi confundat cu sl. mezdra „membrană” (Berneker, II, 45). – Der. mezdrea (var. mezdreală), s. f. (Trans., cuțit, lopată).

MEZDREA s. v. cioplitoare, cuțitoaie.

mezdrea s.f. (în dulgherie, în tâmplărie, în tăbăcărie etc.; reg.) v. Cioplitoare (v. cioplitor). Cuțitoaie.

mezdrea s. v. CIOPLITOARE. CUȚITOAIE.

MEZDRI vb. v. cuțitoi, juli, jupui, roade, zdreli, zgâria.

mezdri vb. IV. (reg.) 1 tr. (tehn.) v. Cuțitoi. 2 tr., refl. (med., med. vet; compl. sau sub. indică ființe ori părți ale corpului lor) v. Juli. Jupui. Zdreli. Zgâria. 3 tr. (compl. indică animale moarte sau, p. restr., pielea lor) v. Ecarisa. Ecorșa. Jupui. 4 tr. (compl. indică lucruri comestibile tari) v. Roade. 5 tr. (compl indică alimente sau lucruri necomestibile) v. Molfei. Morfoli. Mozoli.

mezdri vb. v. CUȚITOI. JULI. JUPUI. ROADE. ZDRELI. ZGÎRIA.

mezdreá, mezdrele, s.f. Unealtă cu două mânere la capete, cu care dogarul sau dulgherul cioplește sau răzuiește lemnul; cuțitoaie. – Din rus., srb. mezdrá „partea inferioară a pieilor netăbăcite” (Scriban, MDA).

mezdrea, mezdrele, s.f. – Unealtă cu două mânere la capete, cu care dogarul sau dulgherul cioplește sau răzuiește lemnul; cuțitoaie. – Din rus., srb. mezdrá „partea inferioară a pieilor netăbăcite” (Scriban, MDA).

mezdrea, -ele, s.f. – Unealtă cu două mânere la capete, cu care dogarul sau dulgherul cioplește sau răzuiește lemnul; cuțitoaie. – Din bg. mezdrja (Felecan 1983).

MEZDREALĂ s.f. (Ban.) Cuțitoaie. Mezdralĕ. AC, 353. Etimologie: scr. mezdra, bg. mezdrja. Vezi și mezdri.

MEZDRI vb. (Ban.) A jupui. Mézdresk. AC, 353. Etimologie: scr. mezdriti. Vezi și mezdreală.

măzdri, pers. 3 sg. măzdrește, vb. IV (reg., înv.) a pungăși, a înșela.

mezdrí, mezdresc, v.t. 1. A ciopli, a netezi lemnul cu mezdreaua. 2. A încresta. 3. A tăia bulgărele de lut (folosit la confecționarea ceramicii casnice) în felii foarte subțiri, pentru a se elimina impuritățile. – Din sl. mezdriti „a descărna” (Conev, după DER); din bg. mezdrja (DEX).

mezdri, mezdresc, vb. tranz. – 1. A ciopli, a netezi lemnul cu mezdreaua. 2. A tăia bulgărele de lut (folosit la confecționarea ceramicii casnice) în felii foarte subțiri, pentru a se elimina impuritățile. – Din sl. mezdriti „a descărna” < sl. mezo „carne” (Cihac, Tiktin, Conev, cf. DER); din bg. mezdrja (DEX).

mezdri, mezdresc, vb. tranz. – A ciopli cu mezdreaua. – Din srb. mezdriti (MDA).

MEZDREÁ s. f. (Transilv., Ban.) Cuțitoaie. Cf. ANON. CAR., LB, POLIZU, LM, CIHAC, II, 194, CONV. LIT. XX, 1 013, GHEȚIE, R. M., H XVII 8, XVIII 34, 144, 261, VAIDA. Rotariul curmă lemnul cu ferestrăul. . . și-l sparge cu săcurea, îl cioplește cu barda, îl netezește cu mezdreala (carea e un cuțit drept, la ambele capete cu mîneie de lemn). LIUBA-IANA, m. 121, cf. 123, L. COSTIN, GR. BĂN. 136, GREGORIAN, CL. 59. Doagele „le curățîm le cioplim cu mezdreala”. ARH. FOLK. V 114, cf. VI, 175. Se creapă bradul verde și apoi fiecare bucată se despică cu o mezdreală (cuțitoaie). CHEST. II 238, cf. 239, ALR I 1 829, ALR II 6 623, 6 639, 6 694, 6 695, 6 701, ALRT II 68, ALRM SN I h 379. - Pl.: mezdrele. $- Și: mezdreáuă (ALR II 6 694/53, com. din LELEȘTI-BEIUȘ și din VAȘCĂU), mezdreálă s. f. – Din scr. mezdra „răsătura pieilor, partea interioară a pieilor netăbăcite”, bg. мездря. – Mezdreáuă: refăcut după sg. art. – Mezdreală: sg. refăcut după pl.

MĂZDRI v. IV v. mezdri.

MEJDRÍ vb. IV v. mezdri.

MEZDREÁLĂ² s. f. v. mezdrea.

MEZDREÁLĂ¹ s. f. (Regional) Faptul de a m e z d r i (Dobra-Deva). ALRT II 68. Scaun de ńezdreală. ib. - Pl.:? – Mezdri + suf. -eală.

MEZDREÁUĂ s. f. v. mezdrea.

MEZDRI vb. IV. (Atestat prima dată la ANON. CAR.) 1. Tranz. (Regional, complementul indică animale) A jupui; (complementul indică pielea unui animal) a curăța de carne și de păr. Cf. CIHAC, II, 194, DDRF, BARCIANU, JAHRESBER. XXVI-XXIX, 31. ♦ Fig. (Complementul indică bani, valori) A lua, a-și însuși în mod abuziv. V. j u p u i, r ă ș l u i, r a d e. Au măzdrit pe puțin un milionaș de galbiori. ALECSANDRI, ap. TDRG, cf. BARCIANU, ALEXI, W., JAHRESBER. XXVI-XXIX, 31. 2. T r a n z. și r e f l. (Prin Olt.) A (se) răni superficial; a (se) zdrobi, a (se) juli. Cf. IZV. IV, nr. 2, 6, MAT. DIALECT, I, 231, L. ROM. 1 960, nr. 5, 35. 3. Tranz. (Prin Transilv.) A ciopli cu mezdreaua. Cf. CONV. LIT. XX, 1 013, VAIDA. ♦ (Regional) A toca, a zdrobi. Com. din ZAGRA-NĂSĂUD. 4. T r a n z. (Regional, despre animale) A roade. Cf. PONTBRIANT, D., LM. Capră roșie s-a făcut, în munte că s-a suit Și munții Că i-a misdrit. MAT. FOLK. 1 144. Dă fuga, că oile mejdresc pomii. I. CR. II, 109, cf. IV, 26, CONV. LIT. XLIV₂, 3. Nu fugi, dumbrava mea, Că nu-s foc să te pirlesc, Nici capră să te misdresc. RĂDULESCU-CODIN, L. 8, cf. VÎRCOL, V. 95, GR. S. V. ♦ I n t r a n z. (Rar) A paște iarba din rădăcină. Cf. BARCIANU. ♦ (Despre oameni) A morfoli, a mozoli. V. m o j d i. Năpirstocul, prlslea, să sculă misdrind un codru de mălai. SĂM. IV, 408. Nu-i da mere, că numai le mizdrește, n-are dinți cu ce să mănince. I. CR. VI, 251 cf. ALR II 3 529/833. ♦ F i g. A lucra încet a înjgheba ceva cu greu. Com. din VICOVU de SUS-RĂDĂUȚI. - Prez. ind.: mezdresc. – Și: (regional) mejdri, măzdrí, mizdrí, mijdrí (I. CR. II, 135) vb. IV. – Din scr. mezdriti.

MIJDRÍ vb. IV v. mezdri.