7 definiții pentru mezdrea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mezdrea sf [At: ANON. CAR. / V: ~uă, ~lă / Pl: ~de / E: bg мездря, srb mezdra „parte inferioară a pieilor netăbăcite”] (Trs; Ban) Cuțitoaie.

mezdreá f., pl. ele, și mezdreálă f., pl. elĭ (sîrb. mézdra, membrană; rus. mezdrá, mĕazdrá, partea interioară a pĭeliĭ). Vest. Cuțitoaĭe.

cuțitoáĭe f., pl. (ca lighioĭ) saŭ și egal cu sing. Est. Cuțit cu doŭă mînere la cele doŭă capete întrebuințat la cĭoplit orĭ răzuit de tîmplarĭ, dogarĭ, rotarĭ și potcovarĭ (în vest mezdrea). V. scăunoaĭe, sinalăŭ, strujniță.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MEZDREÁ s. v. cioplitoare, cuțitoaie.

mezdrea s. v. CIOPLITOARE. CUȚITOAIE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mezdreá, mezdrele, s.f. – Unealtă cu două mânere la capete, cu care dogarul sau dulgherul cioplește sau răzuiește lemnul; cuțitoaie. – Din rus., srb. mezdrá „partea inferioară a pieilor netăbăcite” (Scriban, MDA).

mezdreá, -ele, s.f. – Unealtă cu două mânere la capete, cu care dogarul sau dulgherul cioplește sau răzuiește lemnul; cuțitoaie. – Din bg. mezdrja (Felecan 1983).

Intrare: mezdrea
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mezdrea
  • mezdreaua
plural
  • mezdrele
  • mezdrelele
genitiv-dativ singular
  • mezdrele
  • mezdrelei
plural
  • mezdrele
  • mezdrelelor
vocativ singular
plural