MEZDRI vb. IV. (Atestat prima dată la ANON. CAR.) 1. Tranz. (Regional, complementul indică animale) A jupui; (complementul indică pielea unui animal) a curăța de carne și de păr. Cf. CIHAC, II, 194, DDRF, BARCIANU, JAHRESBER. XXVI-XXIX, 31. ♦ Fig. (Complementul indică bani, valori) A lua, a-și însuși în mod abuziv. V. j u p u i, r ă ș l u i, r a d e. Au măzdrit pe puțin un milionaș de galbiori. ALECSANDRI, ap. TDRG, cf. BARCIANU, ALEXI, W., JAHRESBER. XXVI-XXIX, 31. 2. T r a n z. și r e f l. (Prin Olt.) A (se) răni superficial; a (se) zdrobi, a (se) juli. Cf. IZV. IV, nr. 2, 6, MAT. DIALECT, I, 231, L. ROM. 1 960, nr. 5, 35. 3. Tranz. (Prin Transilv.) A ciopli cu mezdreaua. Cf. CONV. LIT. XX, 1 013, VAIDA. ♦ (Regional) A toca, a zdrobi. Com. din ZAGRA-NĂSĂUD. 4. T r a n z. (Regional, despre animale) A roade. Cf. PONTBRIANT, D., LM. Capră roșie s-a făcut, în munte că s-a suit Și munții Că i-a misdrit. MAT. FOLK. 1 144. Dă fuga, că oile mejdresc pomii. I. CR. II, 109, cf. IV, 26, CONV. LIT. XLIV₂, 3. Nu fugi, dumbrava mea, Că nu-s foc să te pirlesc, Nici capră să te misdresc. RĂDULESCU-CODIN, L. 8, cf. VÎRCOL, V. 95, GR. S. V. ♦ I n t r a n z. (Rar) A paște iarba din rădăcină. Cf. BARCIANU. ♦ (Despre oameni) A morfoli, a mozoli. V. m o j d i. Năpirstocul, prlslea, să sculă misdrind un codru de mălai. SĂM. IV, 408. Nu-i da mere, că numai le mizdrește, n-are dinți cu ce să mănince. I. CR. VI, 251 cf. ALR II 3 529/833. ♦ F i g. A lucra încet a înjgheba ceva cu greu. Com. din VICOVU de SUS-RĂDĂUȚI. - Prez. ind.: mezdresc. – Și: (regional) mejdri, măzdrí, mizdrí, mijdrí (I. CR. II, 135) vb. IV. – Din scr. mezdriti.