7 intrări

63 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEU, MEA, mei, mele, pron. pos., adj. pos. I. Pron. pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”; înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor precum și numele vorbitorului) A mea e cartea. ◊ (La m. pl., înlocuiește numele familiei sau rudelor vorbitorului) Ai mei au plecat. ◊ (Înlocuiește numele avutului, bunurilor, preocupărilor etc. vorbitorului) Am și eu ale mele.Expr. (În legătură cu verbe ca „a rămâne”, „a fi” etc.) Pe-a mea = după dorința sau după părerea vorbitorului. II. Adj. pos. 1. (Indică posesiunea) Care aparține vorbitorului. Cartea mea e bună. 2. (Indică dependența, legătura reciprocă de înrudire, de prietenie, de vecinătate etc.) Tatăl meu este doctorul spitalului. 3. (Indică apartenența) Care ține de cel care vorbește; care îi este propriu. Glasul meu. 4. (Indică subiectul, autorul unei acțiuni) Greșeala mea. 5. (Indică obiectul direct sau indirect al unei acțiuni) Mama grija mea o are. 6. Care constituie obiectul unei preocupări a vorbitorului. – Lat. meus, mea.

MEU, MEA, mei, mele, pron. pos., adj. pos. I. Pron. pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”; înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor precum și numele vorbitorului) A mea e cartea. ◊ (La m. pl., înlocuiește numele familiei sau rudelor vorbitorului) Ai mei au plecat. ◊ (Înlocuiește numele avutului, bunurilor, preocupărilor etc. vorbitorului) Am și eu ale mele.Expr. (În legătură cu verbe ca „a rămâne”, „a fi” etc.) Pe-a mea = după dorința sau după părerea vorbitorului. II. Adj. pos. 1. (Indică posesiunea) Care aparține vorbitorului. Cartea mea e bună. 2. (Indică dependența, legătura reciprocă de înrudire, de prietenie, de vecinătate etc.) Tatăl meu este doctorul spitalului. 3. (Indică apartenența) Care ține de cel care vorbește; care îi este propriu. Glasul meu. 4. (Indică subiectul, autorul unei acțiuni) Greșeala mea. 5. (Indică obiectul direct sau indirect al unei acțiuni) Mama grija mea o are. 6. Care constituie obiectul unei preocupări a vorbitorului. – Lat. meus, mea.

meu, mea pps, aps [At: PSALT. HUR. 50r/10 / Nom: (enclitic, la ms, pop) -miu, -mio; G-D: (enclitic, la fs) -mei, (pop) -mii / Pl: mei, mele / E: ml meus, mea, meum] 1 pps Înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor, precum și numele acestuia A mea e mai bună. 2 pps (După verbe ca „a rămâne”, „a fi” etc.; îlav) Pe-a mea După dorința sau după părerea vorbitorului. 3 pps Soț sau soție a persoanei care vorbește. 4 pps (Îf ai mei) Familie sau rude ale vorbitorului. 5 pps (Îf ale mele) Lucruri personale, proprietate, avut al vorbitorului. 6 pps (Îaf) Indică preocupări, obiceiuri ale vorbitorului. 7-9 aps Determină numele obiectului și ține locul posesorului, indicând (posesiunea) (apartenența sau) dependența. 10 aps Care constituie obiectul unei preocupări a vorbitorului. 11 aps (Fam; în stilul oral narativ) Despre care am vorbit mai înainte. 12 aps Care este spus, îndeplinit, săvârșit de vorbitor Greșeala mea.

MEU, MEA, mei, mele, adj. și pron. pos. (Precedat de art. «al», «a», «ai», «ale» cînd e pronume, cînd stă ca adjectiv înaintea substantivului, cînd se află pe lîngă un substantiv nearticulat sau este separat de substantiv printr-un alt cuvînt) 1. (Indică posesiunea) Care aparține vorbitorului, de care vorbitorul este legat printr-o relație de proprietate: a) adjectiv. Căluțul meu nu-i dintre cei voinici și bine hrăniți. SADOVEANU, Z. C. 20. Mi-e teamă că are să mă întrebe ce caut eu între ei, în hainele mele. SAHIA, N. 17. Alta nu-i de făcut, decît să înșomoltăcim (= învelim) motanul ista al meu cu niște petece. CREANGĂ, P. 174; b) pronume. Ei au totuși hainele lor; eu pe-ale mele nu le am. SADOVEANU, Z. C. 31. Să știu eu atunci – de-oi ajunge cu sănătate – ce-i al tău și ce-i al meu. CREANGĂ, P. 152. 2. (Indică dependența, legătura de filiație, înrudire, prietenie, vecinătate etc.) a) Adjectiv. E un bun prietin al meu, cu care am petrecut ani frumoși. SADOVEANU, Z. C. 14. Tatăl meu era arendașul trupului de moșie Dideștii. GALACTION, O. I 7. Mă topesc d-a-n picioarele de dorul părinților mei. ISPIRESCU, E. 8. ◊ (Cu valoare afectivă, însoțind un vocativ) Mergi cu bine, fătul meu. CREANGĂ, P. 185. (Franțuzism, însoțind vocativul «doamnă» sau «domnule») Tînguiește-mă, doamna mea, și nu mă osîndi. NEGRUZZI, S. I 47. ◊ (Enclitic, numai la sg., pe lîngă un nume de rudenie sau un nume indicînd orice raporturi sociale, substantivul și pronumele uneori fiind invariabile) Își luase pruncii în brațe și se întorsese la bunică-mea. STANCU, D. 16. Ia, acum cred eu frăține-meu. CREANGĂ, P. 188. Eu, lele, de dorul tău Nu poci sluji domnu-meu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 18. ◊ (Cu flexiunea trecută asupra adjectivului) La masă, povestesc noră-mei fapta mea caritabilă. C. PETRESCU, Î. II 185. b) Pronume. Și cîtu-i satu mereu, Nu-i bădiță ca al meu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 29. ◊ (Precedat de prep. «de» sau «dintre», partitiv) A lucrat la d-ta un prieten de-al meu, Sachelarie. C. PETRESCU, Î. I 284. Că-s două surori d-a mele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 193. ♦ (La m. pl.) Familia de care ține vorbitorul, rudele, prietenii, partizanii persoanei care vorbește. Are să iasă și mama și ai mei și vor întreba: ce-o fi lucrat de mîna lui Bozan din toate astea? SAHIA, N. 30. Ai mei pierduți sînt, pașă, toți. COȘBUC, P. I 109. Acolo nu mai mi-e frică: sînt între ai mei! CARAGIALE, O. I 97. ◊ (La m. sg.) Soțul persoanei care vorbește. Mie mi-a spus al meu [bărbat] că nu l-a mai văzut. DELAVRANCEA, la TDRG. 3. Care ține de cel ce vorbește; care îi este propriu, caracteristic: a) adjectiv. Frumoasă cît eu nici nu pot O mai frumoasă să-mi socot Cu mintea mea. COȘBUC, P. I 57. Ca în cămara ta să vin, Să te privesc de-aproape, Am coborît cu-al meu senin Și m-am născut din ape. EMINESCU, O. I 170. Cu-a mea inimă amară Sufletu-mi s-au învrăjbit! ALECSANDRI, P. A. 38; b) pronume. Omul ăsta își joacă viața.Nu și-o joacă pe a lui, Fănică, o joacă pe a mea. CARAGIALE, O. I 131. Dorul tău, bade, ș-al meu De și-ar face-un pod mereu, Pod mereu pîn' la Brașeu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 140. ♦ (La f. pl.) Treburile (preocupările, obiceiurile, părerile, cusururile) persoanei care vorbește. Oi fi avînd și eu ale mele, dar nu sînt cum credeți. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. ◊ Expr. A rămîne (sau a fi) pe-a mea = a rămîne (sau a fi) așa cum vreau eu, așa cum zic eu. 4. (Indică subiectul, autorul unei acțiuni) Greșeala mea se agravează, vorbi beizade Alecu încruntînd sprînceana. SADOVEANU, Z. C. 20. 5. (Indică obiectul direct sau indirect al unei acțiuni) De-ar iubi bădița zece, De dorul meu tot nu-i trece. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 154. Nime grija mea n-o are. id. ib. 450. 6. Care constituie obiectul unei preocupări a vorbitorului, de care acesta se ocupă în acel moment. Dar omul meu a isprăvit de scris. CARAGIALE, O. II 300. Dacă strămoșii tăi cu tine semăna, Negreșit era proști cîți lor se închina, Răspunse tigrul meu. ALEXANDRESCU, M. 324.

MEU2 mea (mei, méle) adj. pos. 1) Care aparține vorbitorului. Cartea mea. 2) Care se află într-un anumit raport (de rudenie, de prietenie etc.) cu cel ce vorbește. Fratele meu e la serviciu. /<lat. meus, mea

MEU1 mea (mei, méle) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor, precum și numele vorbitorului) Are un manual ca al meu. ◊ Pe-a mea după cum doresc eu. Ai mei membrii familiei sau rudele vorbitorului. /<lat. meus, mea

meu pron. exprimă o posesiune: lucrul meu. [Lat. MEUS].

meŭ (est) și mĭeŭ (vest), mea pron. posesiv de pers. întîĭa, pl. meĭ (vest mĭeĭ), mele (lat. méus, méa, it. sp. mio, mia, sard. cat. meu, mia, pv. mieu, mia, pg. meu, minha). Steagu meŭ, țara mea, acest steag e al meŭ, această țară e a mea. Enclitic la sing. (numaĭ cu numele de rudenie): frate-meŭ, soră-mea saŭ sor’mea, luĭ frate-meŭ, sor’miĭ.

mea, pron. posesiv f. d. meŭ (lat. mea): casa mea, casele mele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

meu2 (al ~) pr. m. (prietenul tău e medic, al meu e profesor), pl. ai mei, g.-d. álor mei; f. a mea, pl. ále méle, g.-d. álor méle

-meu/-miu (fam., pop., numai după nume de grade de rudenie) adj. pr. m. (frate-meu/frate-miu; lui frate-meu/lui frate-miu); f. -mea (maică-mea), g.-d. -mii (maică-mii)

meu1/al meu1 adj. pr. m. (prietenul meu/un prieten al meu, al meu prieten; prietenului meu/unui prieten al meu), pl. mei/ai mei (prietenii mei/niște prieteni ai mei, ai mei prieteni; prietenilor mei/unor prieteni ai mei); f. mea/a mea (prietena mea/o prietenă a mea, a mea prietenă), g.-d. méle/a méle (prietenei mele/unei prietene a mele), pl. méle/ále méle (prietenele mele/niște prietene ale mele, ale mele prietene; prietenelor mele, unor prietene ale mele)

meu/al meu adj. m., pl. mei/ ai mei; f. sg. mea/a mea, g.-d. méle/a méle, pl. méle/ale méle (și: -meu m. sg., -mea f. sg., -mii/-mei g.-d. f. sg., în îmbinări ca fráte-meu, sóră-mea)

meu (precedat de al) pr. m., pl. ai mei, g.-d. álor mei; f. sg. a mea, pl. ále méle, g.-d. álor méle

!fíică-mea (-ta, -sa) (fii-) s. f. + adj. pr., g.-d. fíică-mii (-tii, -sii)

fíu-miu/fíi-miu (-tu, -su) (pop., fam.) s. m. + adj. pr.

*fráte-meu (-tău, -său) (fam.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui fráte-meu (-tău, -său)

arată toate definițiile

Intrare: meu (adj.)
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P73)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • meu
  • mea
plural
  • mei
  • mele
genitiv-dativ singular
  • meu
  • mele
plural
  • mei
  • mele
Intrare: meu (pron.)
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P73)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • meu
  • mea
plural
  • mei
  • mele
genitiv-dativ singular
  • meu
  • mele
plural
  • mei
  • mele
Intrare: maică-mea (-ta, -sa)
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maică-mea
plural
genitiv-dativ singular
  • maică-mii
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maică-ta
plural
genitiv-dativ singular
  • maică-tii
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maică-sa
plural
genitiv-dativ singular
  • maică-sii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: soră-mea (-ta, -sa)
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soră-mea
plural
genitiv-dativ singular
  • soră-mii
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soră-ta
plural
genitiv-dativ singular
  • soră-tii
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soră-sa
plural
genitiv-dativ singular
  • soră-sii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: taică-meu
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taică-meu
plural
genitiv-dativ singular
  • taică-meu
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taică-tău
plural
genitiv-dativ singular
  • taică-tău
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taică-său
plural
genitiv-dativ singular
  • taică-său
plural
vocativ singular
plural
Intrare: tată-meu / -tău / -său
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tată-meu
plural
genitiv-dativ singular
  • tată-meu
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tată-tău
plural
genitiv-dativ singular
  • tată-tău
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tată-său
plural
genitiv-dativ singular
  • tată-său
plural
vocativ singular
plural
Intrare: tătâne-meu
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătâne-meu
plural
genitiv-dativ singular
  • tătâne-meu
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătâne-tău
plural
genitiv-dativ singular
  • tătâne-tău
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătâne-său
plural
genitiv-dativ singular
  • tătâne-său
plural
vocativ singular
plural

meu (adj.) adjectiv posesiv

  • 1. (Indică posesiunea) Care aparține vorbitorului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Cartea mea e bună.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Căluțul meu nu-i dintre cei voinici și bine hrăniți. SADOVEANU, Z. C. 20.
      surse: DLRLC
    • Mi-e teamă că are să mă întrebe ce caut eu între ei, în hainele mele. SAHIA, N. 17.
      surse: DLRLC
    • Alta nu-i de făcut, decît să înșomoltăcim (= învelim) motanul ista al meu cu niște petece. CREANGĂ, P. 174.
      surse: DLRLC
  • 2. Indică dependența, legătura reciprocă de înrudire, de prietenie, de vecinătate etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 6 exemple
    exemple
    • Tatăl meu este doctorul spitalului.
      surse: DEX '09
    • E un bun prietin al meu, cu care am petrecut ani frumoși. SADOVEANU, Z. C. 14.
      surse: DLRLC
    • Tatăl meu era arendașul trupului de moșie Dideștii. GALACTION, O. I 7.
      surse: DLRLC
    • Mă topesc d-a-n picioarele de dorul părinților mei. ISPIRESCU, E. 8.
      surse: DLRLC
    • Mergi cu bine, fătul meu. CREANGĂ, P. 185.
      surse: DLRLC
    • franțuzism Tînguiește-mă, doamna mea, și nu mă osîndi. NEGRUZZI, S. I 47.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Enclitic, este folosit numai la singular, pe lângă un nume de rudenie sau un nume indicând orice raporturi sociale, substantivul și pronumele uneori fiind invariabile.
      exemple
      • Își luase pruncii în brațe și se întorsese la bunică-mea. STANCU, D. 16.
        surse: DLRLC
      • Ia, acum cred eu frăține-meu. CREANGĂ, P. 188.
        surse: DLRLC
      • Eu, lele, de dorul tău Nu poci sluji domnu-meu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 18.
        surse: DLRLC
      • La masă, povestesc noră-mei fapta mea caritabilă. C. PETRESCU, Î. II 185.
        surse: DLRLC
  • 3. (Indică apartenența) Care ține de cel care vorbește; care îi este propriu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Glasul meu.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Frumoasă cît eu nici nu pot O mai frumoasă să-mi socot Cu mintea mea. COȘBUC, P. I 57.
      surse: DLRLC
    • Ca în cămara ta să vin, Să te privesc de-aproape, Am coborît cu-al meu senin Și m-am născut din ape. EMINESCU, O. I 170.
      surse: DLRLC
    • Cu-a mea inimă amară Sufletu-mi s-au învrăjbit! ALECSANDRI, P. A. 38.
      surse: DLRLC
  • 4. Indică subiectul, autorul unei acțiuni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Greșeala mea se agravează, vorbi beizade Alecu încruntînd sprînceana. SADOVEANU, Z. C. 20.
      surse: DLRLC
  • 5. Indică obiectul direct sau indirect al unei acțiuni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Mama grija mea o are.
      surse: DEX '09
    • De-ar iubi bădița zece, De dorul meu tot nu-i trece. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 154.
      surse: DLRLC
    • Nime grija mea n-o are. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 450.
      surse: DLRLC
  • 6. Care constituie obiectul unei preocupări a vorbitorului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Dar omul meu a isprăvit de scris. CARAGIALE, O. II 300.
      surse: DLRLC
    • Dacă strămoșii tăi cu tine semăna, Negreșit era proști cîți lor se închina, Răspunse tigrul meu. ALEXANDRESCU, M. 324.
      surse: DLRLC

etimologie:

meu (pron.) pronume posesiv

  • 1. Precedat de articolul „al”, „a”, „ai”, „ale”; înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor precum și numele vorbitorului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • A mea e cartea.
      surse: DEX '09
    • 1.1. (Indică posesiunea) Care aparține vorbitorului, de care vorbitorul este legat printr-o relație de proprietate.
      exemple
      • Ei au totuși hainele lor; eu pe-ale mele nu le am. SADOVEANU, Z. C. 31.
        surse: DLRLC
      • Să știu eu atunci – de-oi ajunge cu sănătate – ce-i al tău și ce-i al meu. CREANGĂ, P. 152.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Indică dependența, legătura de filiație, înrudire, prietenie, vecinătate etc.
      exemple
      • Și cîtu-i satu mereu, Nu-i bădiță ca al meu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 29.
        surse: DLRLC
      • A lucrat la d-ta un prieten de-al meu, Sachelarie. C. PETRESCU, Î. I 284.
        surse: DLRLC
      • Că-s două surori d-a mele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 193.
        surse: DLRLC
    • 1.3. masculin (la) plural Înlocuiește numele familiei sau rudelor vorbitorului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
      exemple
      • Ai mei au plecat.
        surse: DEX '09
      • Are să iasă și mama și ai mei și vor întreba: ce-o fi lucrat de mîna lui Bozan din toate astea? SAHIA, N. 30.
        surse: DLRLC
      • Ai mei pierduți sînt, pașă, toți. COȘBUC, P. I 109.
        surse: DLRLC
      • Acolo nu mai mi-e frică: sînt între ai mei! CARAGIALE, O. I 97.
        surse: DLRLC
      • 1.3.1. (la) singular Soțul persoanei care vorbește.
        exemple
        • Mie mi-a spus al meu [bărbat] că nu l-a mai văzut. DELAVRANCEA, la TDRG.
          surse: DLRLC
    • 1.4. Care ține de cel ce vorbește; care îi este propriu, caracteristic.
      exemple
      • Omul ăsta își joacă viața. – Nu și-o joacă pe a lui, Fănică, o joacă pe a mea. CARAGIALE, O. I 131.
        surse: DLRLC
      • Dorul tău, bade, ș-al meu De și-ar face-un pod mereu, Pod mereu pîn’la Brașeu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 140.
        surse: DLRLC
    • 1.5. Înlocuiește numele avutului, bunurilor, preocupărilor etc. vorbitorului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Oi fi avînd și eu ale mele, dar nu sînt cum credeți. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie (În legătură cu verbe ca „a rămâne”, „a fi” etc.) Pe-a mea = după dorința sau după părerea vorbitorului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

soră-mea (-ta, -sa) soră-ta soră-sa

  • În trăsură am stat... cu mama și cu soră-mea. SAHIA, N. 55.
    surse: DLRLC
  • Se vede că a avut vro ceartă cu soră-sa. ISPIRESCU, L. 5.
    surse: DLRLC

etimologie: