metric, ~ă [At: HELIADE, O. II, 141 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr métrique, ger Metrik] 1 a Care se referă la măsură (42). 2 a Care privește metrul (9). 3 sf Ramură a poeticii care se ocupă cu studiul structurii versului și al unităților prozodice. 4 sf Totalitate a regulilor privind măsura versului. 5 sf Sistem de construire ritmică a versului. 6 sf (Muz; iuz) Ritmică. 7 a (îs) Sistem ~ Sistem internațional de măsurare a lungimilor, a greutăților și a capacităților, bazat pe unități fixe care cresc și descresc din zece în zece. 8 a (Îdt) Care se referă la metru (1). 9 sf (Mat) Sistem de măsuri care se asociază unei mulțimi date.

metrică sf [At: N. COSTIN, L. 307 / V: (reg) măt~ (A: nct), mit~ / Pl: ~ice / E: pn metryka] 1 (îrg) Registru, în special de stare civilă. 2 (Reg) Certificat de naștere.

mitrică sf vz metrică

METRIC², -Ă, metrici, -e, adj. Privitor la structura ritmică a versurilor.

METRIC¹, -Ă, metrici, -e, adj. Care se referă la un sistem de unități de măsură avînd metrul ca unitate fundamentală de lungime. ◊ Sistem metric = sistem internațional de măsurare a lungimilor, greutăților, capacității etc., bazat pe unități fixe, care cresc și descresc din zece în zece. ♦ (Despre mărimi) Care are calitatea de a admite o măsură. ♦ (Despre relații) Care are calitatea de a se referi la lungimi, la arii sau la volume.

METRICĂ², metrice, s. f. (învechit, și în forma mitrică) Registru de stare civilă. Cel puțin veleatul 1793 nu putea să însemne altăceva decît mitrica de naștere și de botez a lăzii. HOGAȘ, M. N. 138. – Variantă: mitrică s. f.

MITRICĂ s. f. v. metrică².

METRIC² adj. Referitor la măsura versurilor, la structura lor ritmică. [Cf. fr. métrique, lat. metricus].

METRIC¹ adj. Referitor la sistemul zecimal de măsuri și greutăți care are metrul ca unitate de bază. ◊ Sistem metric = ansamblul unităților de măsură care au la bază metrul. ♦ (Despre mărimi) Care are calitatea de a admite o măsură. [< fr. métrique].

METRIC, -Ă I. adj. 1. referitor la măsură, la metru. ♦ sistem ~ = sistem internațional de măsurare a lungimilor, greutăților și capacităților, bazat pe unități care cresc, sau descresc din zece în zece. 2. referitor la metrică (II, 1). II. s. f. 1. ramură a poeticii care studiază structura versului și a unităților prozodice; totalitatea regulilor privitoare la structura versurilor; sistem de construire ritmică a versurilor. 2. ramură a muzicii care se ocupă cu studiul metrului¹ (4). 3. (mat.) sistem de măsuri care se asociază unei măsuri date. (< fr. métrique, /II/ germ. Metrik)

METRIC² ~că (~ci, ~ce) Care ține de structura ritmică a versurilor; propriu măsurii versurilor. * Vers ~ vers antic bazat pe alternanța regulată a silabelor lungi și scurte. /<fr. métrique, germ. Metrik

METRIC¹ ~că (~ci, ~ce) 1) (despre sisteme de unități de măsură) Care are metrul drept unitate de bază; bazat pe metru. Sistem ~. 2) Care ține de metru; măsurat în metri. Spațiu ~. /<fr. métrique, germ. Metrik

METRICĂ² ~ce f. înv., reg. Certificat de naștere. /<pol. metryka

metric a. relativ la metru sau la sistema de greutăți, de măsuri și de monedă cari au ca bază metrul.

*métric, -ă adj. (vgr. metrikós, d. métron, măsură. V. si-metric). Relativ la metru, la măsura versurilor. Vers metric, vers bazat pe cantitatea prozodică a silabelor, ca la Grecĭ și Romanĭ (în opoz. cu vers silabic). Relativ la metru, la gram., la litru: sistema metrică e o mare glorie pentru Francia. Chintal metric, o sută de chilograme. Tonă metrică, o mie de chilograme. S. f. Știința care se ocupă de elementele din care-s făcute versurile și de diferitele felurĭ de versurĭ. – În ainte de facerea sistemeĭ metrice, diferitele măsurĭ uzitate în Francia, ca și aĭurea, aveaŭ doŭă inconveniente: 1. măsurile, cu toate că purtaŭ tot un nume, variaŭ de la o provincie la alta; 2. subdiviziunile acestor măsurĭ nu eraŭ decimale, ceĭa ce îngreuĭa mult socotelile. De aceĭa, la 1790, un decret al Adunăriĭ constituante însărcină Academia de științe să organizeze o sistemă maĭ bună. Era vorba să se stabilească un etalon (o unitate de măsură) care să servească de bază tuturor celor-lalte. Academiciĭ Méchain și Delambre fură însărcinațĭ să măsoare lungimea părțiĭ meridianuluĭ terestru dintre Dunkerque și Barcelona, ceĭa ce s’a făcut de la 1792 pînă la 1799. De aicĭ s’a dedus lungimea totală a meridianuluĭ, și a patru-zecĭ de milioana parte din meridian a fost numită metru. Metru e baza tuturor celor-lalte unitățĭ a noiĭ sisteme, care din cauza asta s’a numit sistema metrică. Această sistemă a devenit legală în Francia pin decretu de la 2 Novembre 1801 și definitiv obligatorie de la 1 Ianuariŭ 1840. Încet-încet aŭ adoptat-o și alte țărĭ, așa în cît azĭ e întrebuințată maĭ de toate țările civilizate și numaĭ invidia le maĭ oprește pe unele de a o introduce oficial.

mítrică f., pl. e și ĭ (pol. metryka, rus. rut. métrika, matriculă, d. vgr. metrikós, matern. V. mitră, matriculă, matcă). Vechĭ. Condica în care odinioară se însemnaŭ numele celor născuțĭ, înscrișĭ la școală, cununațĭ și morțĭ, cum e azĭ matricula și matricea.

metric (desp. me-tric) adj. m., pl. metrici; f. metrică, pl. metrice

metrică³ (registru, act) (înv., reg.) (desp. me-tri-) s. f., g.-d. art. metricei; pl. metrice

metric (me-tric) adj. m., pl. metrici; f. metrică, pl. metrice

metrică¹ (registru, act) (înv., reg.) (me-tri-) s. f., g.-d. art. metricei; pl. metrice

metric adj. m. (sil.-tric), pl. metrici; f. sg. metrică, pl. metrice

metrică (registru, act) s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. metricei; pl.metrice

PICIOR METRIC (< picior < lat. petiolus) Grup de două sau mai multe silabe lungi sau scurte – în metrica greacă și latină – accentuate și neaccentuate – în metrica modernă. Sinonim cu metru.

MÍTRICĂ (< pol.) s. f. Condică a unei biserici în care sunt înregistrate nașterile, căsătoriile, decesele.

METRICĂ s. v. catastif, condică, registru.

metrică s. v. CATASTIF. CONDICĂ. REGISTRU.

MÉTRIC, -Ă adj., s. f. I. 1. Adj. Care se referă la măsură (I 7), care privește metrul (II 1). Versificația dar nu este poezie. . . , ci o formă metrică. HELIADE, O. II, 141, cf. LM. Un alt mijloc de adaptare a formei la fond sînt anumite combinații metrice. IBRĂILEANU, S. L. 165. 2. S. f. Ramură a poeticii care se ocupă cu studiul structurii versului și al unităților prozodice ; totalitatea regulilor privind măsura versului; sistem de construire ritmică a versului. Cînd însă poetul voiește a-și cînta creațiunile sale, atunci este nevoit a ținea, ca și în muzică, o măsură sau un tact și iată începutul metricei. HELIADE, O. II, 141, cf. LM, ALEXI, W. ♦ (Muz. ; ieșit din uz) Ritmică. Cf. BARCIANU, V., TIM. POPOVICI, D. M. II. 1. Adj. (În sintagma) Sistem metric = sistem internațional de măsurare a lungimilor, a greutăților și a capacităților, bazat pe unități fixe care cresc și descresc din zece în zece. Va găsi cineva aici aproape cîteva table pentru trebuințele agricultorului; unele relative la sistemul metric în ființă. BREZOIANU, A. 628/25, cf. DM. 2. Adj. (În dicționarele din trecut) Care se referă la metru (I 1). Cf. POLIZU, PROT.-POP.,N. D., PONTBRIANT, D., BARCIANU, V., COSTINESCU, DDRF, ALEXI, W. 3. S. f. (Mat.) Sistem de măsuri care se asociază unei mulțimi date. Cf. LTR².Pl.: metrici, -ce. – Din fr. métrique, germ. Metrik.

MÉTRICĂ s. f. (Învechit și regional) Registru, condică (în special, de stare civilă). Scrisoarea ce se află și astăzi în metrica crăiască în Crîm. M. COSTIN, ap. GÎDEi. Și pre acestea așezămînturi și scrisori s-au făcut, care să află și astăzi în metrica crăiască, în Cracău. N. COSTIN, L. 307, cf. DDRF, BARCIANU, T. PAPAHAGI, C. L., SCRIBAN, D. ♦ (Regional) Certificat de naștere. Cf. IORGA, S. D. XII, 245. (Glumeț) Dacă te vei scula înaintea soarelui. . . poți întîlni două trei căprioare; dar ți se dă de știre că nu poți trage în dobitoc decît dacă are mai bine de un an sau mai puțin de zece. Atunci cercetezi. . . – Metrica căprioarei? NEGRUZZI, S. I, 330. O ladă de Brașov, cu zugrăveli . . . care își avea în regulă actul său de vîrstă scris cu boia albă. . . . veleatul 1 793 nu putea să însemne altăceva decît mitrica de naștere și de botez a lăzii. HOGAȘ, M. N. 138. - Pl.: metrice. – Și: (regional) mătrică (accentul necunoscut, T. PAPAHAGI, C. L.), mítrică s. f. – Din pol. metryka.

MÍTRICĂ s. f. v. metrică.