MÉTRIC, -Ă adj., s. f. I. 1. Adj. Care se referă la măsură (I 7), care privește metrul (II 1). Versificația dar nu este poezie. . . , ci o formă metrică. HELIADE, O. II, 141, cf. LM. Un alt mijloc de adaptare a formei la fond sînt anumite combinații metrice. IBRĂILEANU, S. L. 165. 2. S. f. Ramură a poeticii care se ocupă cu studiul structurii versului și al unităților prozodice ; totalitatea regulilor privind măsura versului; sistem de construire ritmică a versului. Cînd însă poetul voiește a-și cînta creațiunile sale, atunci este nevoit a ținea, ca și în muzică, o măsură sau un tact și iată începutul metricei. HELIADE, O. II, 141, cf. LM, ALEXI, W. ♦ (Muz. ; ieșit din uz) Ritmică. Cf. BARCIANU, V., TIM. POPOVICI, D. M. II. 1. Adj. (În sintagma) Sistem metric = sistem internațional de măsurare a lungimilor, a greutăților și a capacităților, bazat pe unități fixe care cresc și descresc din zece în zece. Va găsi cineva aici aproape cîteva table pentru trebuințele agricultorului; unele relative la sistemul metric în ființă. BREZOIANU, A. 628/25, cf. DM. 2. Adj. (În dicționarele din trecut) Care se referă la metru (I 1). Cf. POLIZU, PROT.-POP.,N. D., PONTBRIANT, D., BARCIANU, V., COSTINESCU, DDRF, ALEXI, W. 3. S. f. (Mat.) Sistem de măsuri care se asociază unei mulțimi date. Cf. LTR².Pl.: metrici, -ce. – Din fr. métrique, germ. Metrik.