13 definiții pentru „meticulozitate”   declinări

METICULOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi meticulos; minuțiozitate, scrupulozitate; pedanterie. – Din fr. méticulosité.

METICULOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi meticulos; minuțiozitate, scrupulozitate; pedanterie. – Din fr. méticulosité.

METICULOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi meticulos; minuțiozitate, scrupul în muncă. V. pedanterie. Așeză cu meticulozitatea lui de miop pîlnia pe suportul de nichel. C. PETRESCU, C. V. 345. Îl întîmpină Gavrilaș, pufnind rar dintr-o țigară răsucită de el însuși cu multă meticulozitate. REBREANU, R. I 25.

meticulozitáte s. f., g.-d. art. meticulozitắții

meticulozitáte s. f., g.-d. art. meticulozității

METICULOZITÁTE s. 1. v. conștiinciozitate. 2. v. migală. 3. v. pedanterie.

METICULOZITÁTE s.f. Însușirea de a fi meticulos; minuțiozitate. [Cf. fr. méticulosité].

METICULOZITÁTE s. f. însușirea de a fi meticulos; minuțiozitate. (< fr. méticulosité)

METICULOZITÁTE f. Caracter meticulos; străduință deosebită; migală. /<fr. méticulosité

meticulozitate f. 1. caracterul celui meticulos; 2. minuție scrupuloasă.

*meticulozitáte f. (d. meticulos). Caracteru de a fi meticulos.

METICULÓS, -OÁSĂ, meticuloși, -oase, adj. (Despre persoane) Care dă atenție tuturor amănuntelor, migălos, scrupulos la lucru. Orînduise conținutul cu toată luarea- aminte de femeie meticuloasă. C. PETRESCU, C. V. 9. Știi și tu cu ce oameni de omenie avem a facefoarte meticuloși, exigenți și scrupuloși. CARAGIALE, O. VII 225. ♦ (Despre acțiuni sau manifestări ale oamenilor) Făcut cu multă atenție, caracterizat prin atenție și răbdare, scrupulos. Și-a reluat camera în care a stat cînd era student.. A găsit-o aranjată cu o grijă meticuloasă. REBREANU, R. I 249. ◊ (Adverbial) Conacul cel nou era așezat în mijlocul unui parc îngrijit meticulos. REBREANU, R. I 79.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

METICULOZITÁTE s. 1. acribie, conștiinciozitate, exigență, rigurozitate, scrupulozitate, (fam. și peior.) tipicăríe. (~ in îndeplinirea datoriei.) 2. atenție, grijă, migală, migăleală, minuțiozitate, scrupulozitate, (livr.) minúție, (pop.) piguleálă, scumpătáte, (reg.) migoroșeálă, milcoșeálă. (Lucrat cu multă ~.) 3. pedanterie, tipicărie. (~ unei persoane maniace.)