METICULOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi m e t i c u l o s; grijă, atenție (exagerată) pentru toate amănuntele; minuțiozitate, (livresc) minuție (2); pedanterie. Cf. ALEXI, W. Îl întîmpină. . . pufnind rar dintr-o țigară, răsucită de el însuși cu multă meticulozitate. REBREANU, R. I, 25. Așeză, cu meticulozitatea lui de miop, pîlnia pe suportul de nichel. C. PETRESCU, C. V. 345. Meticulozitatea cu care sînt prevăzute cele mai speciale cazuri. CONTEMP. 1954, nr. 379, 3/2. Un mare simț al economiei de expresii și o neînduplecată meticulozitate explică de ce un om care a scris foarte mult a și șters foarte mult. ib. 1 956,. nr. 494, 3/1. Avea o meticulozitate de maniac. V. ROM. februarie 1 956, 20. Își potrivi cu meticulozitate butonii de apr. T. POPOVICI, S. 261. - Din fr. méticnlosité.