migală sf [At: POLIZU / Pl: (nob) ~găli / E: pvb migăli] 1 Atenție, minuțiozitate și scrupulozitate în efectuarea unei munci Si: migăleală (2), (reg) migoroșeală (1), milcoșeală (1). 2 Muncă sau lucru a cărei realizare presupune multă răbdare și meticulozitate Si: migăleală (3), (reg) migoroșeală (2), milcoșeală (2).

MIGALĂ s. f. Muncă făcută cu multă răbdare și minuțiozitate; migăleală. După lungă și trudnică migală, m-am oprit la forma următoare. GALACTION, O. I 17. Migala, modelarea lentă și continuă... cere liniște. ANGHEL, PR. 68. Viața, pe care o urzește ș-o fixează cu atîta migală pe paginile lui, va vibra de emoțiile, de bucuriile, de suferințele lui și ale noastre. VLAHUȚĂ, O. A. II 216.

MIGALĂ f. Muncă făcută cu meticulozitate. /v. a migăli

migală f. minuțiozitate extremă.

migálă f., pl. inuz. e (d. migălesc, dar cp. și cu pg. migalha, fărmătură). Migăleală, muncă saŭ lucru migălos: ce migală s’alegĭ grăunțele de mac de cele de nisip!

migală s. f., g.-d. art. migalei

migală s. f., g.-d. art. migalei

migală s. f., g.-d. art. migalei

MIGALĂ s. atenție, grijă, meticulozitate, migăleală, minuțiozitate, scrupulozitate, (livr.) minuție, (pop.) piguleală, scumpătate, (reg.) migoroșeală, milcoșeală. (Lucrat cu multă migală.)

MIGALĂ s. atenție, grijă, meticulozitate, migăleală, minuțiozitate, scrupulozitate, (livr.) minuție, (pop.) piguleală, scumpătate, (reg.) migoroșeală, milcoșeală. (Lucrat cu multă ~.)

MIGALĂ s. f. Atenție, minuțiozitate și scrupulozitate în efectuarea unei munci; p. ext. muncă sau (concretizat) lucru a cărui realizare presupune multă răbdare și meticulozitate; migăleală (2), (regional) migoroșeală, milcoșeală. Cf. POLIZU. Loc. . . pregătit cu mai multă migală. SANDU-ALDEA S. 59. Migala, modelarea lentă și continuă . . . cere liniște. ANGHEL, PR. 68. După lungă și trudnică migală, m-am oprit la forma următoare. GALACTION, O. 17. Clădise. . . cu înțelegere, cu migală și cu dragoste. G. m. zam- firescu, sf. m. n. i, 122. Episoadele din care se construiește istorisirea sînt zugrăvite cu meșteșugărească migală. CONTEMP. 1 948, nr. 111, 5/3. Expoziția . . . alcătuită . . . cu migală și îndelung pregătită. STANCU, U.R.S.S. 116, cf. 166. Cu aceeași migală completa un formular la poștă. V. ROMm. aprilie 1 955, 157. Apucă ziarul de pe prispă și încet de tot, cu migală curioasă, începu să-i rupă marginea albă. PREDA , M. 166. Își culese eu migală niște scame de pe salopetă. V. ROM. octombrie 1 958, 72. ◊ F i g. Ascultară . . . acea migală minunată de șuierături care se-nșira și se deșira. DELAVRANCEA, S. 99. - Pl.: (neobișnuit) migăli. POLIZU. – Postverbal al lui migăli.