13 definiții pentru meterhanea mehterhanea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METERHANEÁ, meterhanele, s. f. (Înv.) Muzică turcească în care predominau tobele; p. restr. tobă. – Din tc. mehterhane.

METERHANEÁ, meterhanele, s. f. (Înv.) Muzică turcească în care predominau tobele; p. restr. tobă. – Din tc. mehterhane.

meterhanea sf [At: (începutul sec. XVIII) MAG. IST. I, 315/27 / V: mect-, meht~, ~uă, mit~ / Pl: ~ele / E: tc mehterhane] 1 (Înv) Muzică turcească în care predominau tobele. 2 (Prc) Tobă. 3 (Rar) Un fel de oboi cu sunetul foarte ascuțit și țipător.

METERHANEÁ, meterhanele, s. f. (Învechit) Muzică militară, fanfară. Ascultau cu gura căscată meterhaneaua cu multe fluiere, surle și tîmpeni. SADOVEANU, O. VII 71. Meterhaneaua domnească îl întîmpina cu mare zgomot. MACEDONSKI, O. III 120. Cîntau jos pe sub ferestre meterhanele. CARAGIALE, O. III 49. – Variante: mehterhaneá (NEGRUZZI, S. I 287), meterhaná (FILIMON, C. 59) s. f.

meterhaneá f. muzică turcească și aria executată de instrumentele ei: cântau pe sub ferestre meterhanele CAR. [V. mehterhanea].

meterhaneá și (maĭ vechĭ) mehterhaneá f., pl. ele (turc. mehter-hane, compus ca și cafenea, cherhana, salhana, tarapana. V. mehter). Vechĭ. Fanfară turcească (compusă din surle, trîmbițe, fluĭere, tumbelechĭurĭ, daĭrale, tobe și talgere, care cînta la paradele domneștĭ. Azĭ. Iron. Fanfară saŭ orchestră de paradă. – Și mecterhanea. V. tubulhana.

mehterhanea sf vz meterhanea

MEHTERHANEÁ s. f. v. meterhanea.

mehterhaneà f. muzică militară turcească ce cânta od. la paradele domnești (constând din surle sau fluiere, trâmbiți, dairale, tobe și teasuri): mehterhaneaua juca în ograda boierului NEGR. [Turc. MEHTER HANÈ, corp de muzicanți (MEHTER, muzicant din garda particulară a Sultanului)].

mecterhaneá, V. meterhanea.[1]

  1. După alte surse, și: mehterhaneá. LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

meterhaneá (înv.) s. f., art. meterhaneáua, g.-d. art. meterhanélei; pl. meterhanéle, art. meterhanélele

meterhaneá s.f., art. meterhaneáua, g.-d. art. meterhanélei; pl. meterhanéle


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

meterhanea (mehterhanea, mehterhâne), formație instrumentală a corpului ienicerilor, alcătuită din mecter hané, adică instrumente ale muzicii militare turcești. „Era muzica pe care Domnul o avea ca o prerogativă specială primită de la Sultan” (G. Breazul, Patrium Carmen). Se mai numea și tabulhana sau tabulchana (D. Cantemir, Istoria Imperiului Otoman). Conducătorul formației, numit mehterbaș, antrena un grup de muzicanți care cântau din „Trombe, Tamburi, Timpani, Pifferi (fluierași) ed altri” (del Chiaro). Sonoritatea era puternică și stridentă, datorită mai ales tobelor* de metal. Prezența lor era obligatorie în ceremonialul curților domnești din țările române. V. ieniceri, muzică de.

Intrare: meterhanea
meterhanea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meterhanea
  • meterhaneaua
plural
  • meterhanele
  • meterhanelele
genitiv-dativ singular
  • meterhanele
  • meterhanelei
plural
  • meterhanele
  • meterhanelelor
vocativ singular
plural
mehterhanea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mehterhanea
  • mehterhaneaua
plural
  • mehterhanele
  • mehterhanelele
genitiv-dativ singular
  • mehterhanele
  • mehterhanelei
plural
  • mehterhanele
  • mehterhanelelor
vocativ singular
plural

meterhanea mecterhanea mehterhanea

  • 1. învechit Muzică turcească în care predominau tobele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fanfară 3 exemple
    exemple
    • Ascultau cu gura căscată meterhaneaua cu multe fluiere, surle și tîmpeni. SADOVEANU, O. VII 71.
      surse: DLRLC
    • Meterhaneaua domnească îl întîmpina cu mare zgomot. MACEDONSKI, O. III 120.
      surse: DLRLC
    • Cîntau jos pe sub ferestre meterhanele. CARAGIALE, O. III 49.
      surse: DLRLC

etimologie: