METERHANEÁ, meterhanele, s. f. (Învechit) Muzică militară, fanfară. Ascultau cu gura căscată meterhaneaua cu multe fluiere, surle și tîmpeni. SADOVEANU, O. VII 71. Meterhaneaua domnească îl întîmpina cu mare zgomot. MACEDONSKI, O. III 120. Cîntau jos pe sub ferestre meterhanele. CARAGIALE, O. III 49. – Variante: mehterhaneá (NEGRUZZI, S. I 287), meterhaná (FILIMON, C. 59) s. f.