METERHANEÁ s. f. (Învechit) Muzică turcească în care predominau tobele; p. r e s t r. tobă. I-au dat toată curtea, cu steaguri, cu meterhaneao, tobe, trîmbiți, slujitori (începutul sec. XVIII). MAG. IST. I, 315/27. Cînd face domnul sărutare, îndată să slobod tunuri și începe și mehterhaneaua. GHEORGACHI, CER. (1 762), 278. Le-au făcut multă cinste. . . domnului dîndu-i. . . și divan, ciauși, capigii și mecterhanea împărătească. VĂCĂRESCUL, IST. 255. Hanul, de părere de bine, îi cînta mehterhaneaua (sfîrșitul sec. XVIII). LET. III, 278/18. Năsălia drept caretă și secriul drept redvan, Preoții cîntînd și psalții în loc de miterhanea ! CONACHI, P. 52. în tot timpul acestei ceremonii, îi bătea în curte meterhaneaua cu surle, cu tobe și cu tumbelechiuri. GHICA, S. XV. Ajungînd la casa sa, venea meterhaneaua și-i cînta. FILIMON, O. I, 150. Boierul era căftănit și meterhaneaua turcească îi țîrlîia sub cerdac. ALECSANDRI, T. 141. Cîntau jos pe sub ferestre meterhanele și jucau soitarii. CARAGIALE, O. II, 242. Meterhaneaua domnească îl întîmpina cu mare zgomot de tipsii lovite unele într-altele. MACEDONSKI, O. III, 120. Numai biserica a rămas, cu sfinții ei zgîriați. . . și înaltul turn al Chindiei, unde vegheau străjile și unde bătea meterhaneaua, cînd s-așezau domnii la masă. VLAHUȚĂ, R. P. 109, cf. CHIRIȚESCU, GR. 251. Prințul mă rugă să mă uit pe fereastră, și văzui în curte. . . meterhaneaua turcească. C. GANE, TR. V. 184. Ascultau cu gura căscată meterhaneaua cu multe fluiere, surle. SADOVEANU, O. V, 576, cf. 578. ♦ (Rar) Un fel de oboi cu sunetul foarte ascuțit și țipător. Jos în curte erau așezate două bande de muzică instrumentală; una se compunea de tumbelechiuri, tobe mari și meterhanele. FILIMON, O. I, 110. - Pl.: meterhanele. – Și: meterhaneánă, mecterhaneá, mehterhaneá, miterhaneá s. f. – Din tc. mehterhane.