2 intrări
16 definiții

Explicative DEX

MEȘTERIȚĂ, meșterițe, s. f. 1. (Pop.) Femeie sau, p. gener., ființă talentată, pricepută, îndemânatică. 2. (Pop.; adesea adjectival) Femeie care știe să descânte, să facă farmece, vrăji. 3. (Rar) Femeie care practică o meserie. ♦ Soția unui meșter. [Acc. și: meșteriță] – Meșter + suf. -iță.

MEȘTERIȚĂ, meșterițe, s. f. 1. (Pop.) Femeie sau, p. gener., ființă talentată, pricepută, îndemânatică. 2. (Pop.; adesea adjectival) Femeie care știe să descânte, să facă farmece, vrăji. 3. (Rar) Femeie care practică o meserie. ♦ Soția unui meșter. [Acc. și: meșteriță] – Meșter + suf. -iță.

meșteriță [At: DONICI, F. I, 49/6 / A și: meșteriță / Pl: ~țe / E: meșter + -iță] 1 sf Femeie talentală, pricepută, îndemânatică, dibace, iscusită, abilă. 2-3 sf a (Pop, în superstiții) Meșteră (15-16). 4 sf (Rar) Femeie care practică o meserie, având calitatea de meșter (1). 5 (Rar) Soție de meșter (1).

MEȘTERI, meșteresc, vb. IV. Tranz. 1. A executa, a face, a lucra; a prelucra. ♦ Tranz. și intranz. A lucra, a munci (cu pricepere) pentru a realiza ceva. 2. A pune la punct, a potrivi, a aranja, a repara, a meșteșugi. – Din meșter.

MEȘTERIȚĂ, meșterițe, s. f. (Rar) Femeie pricepută la un anumit lucru, îndemînatică, abilă. ♦ Femeie care cunoaște și practică o meserie. Lelea morăriță, Bună meșteriță. TEODORESCU, P. P. 144.

A MEȘTERI ~esc tranz. 1) A face cu îndemânare și pricepere (de meșter); a meșteșugi. ~ o masă. 2) rar A readuce la starea inițială; a repune în funcțiune; a drege; a repara; a tocmi. /Din meșter

MEȘTERIȚĂ ~e f. pop. 1) Femeie pricepută, îndemânatică. 2) Femeie care știe să facă farmece, vrăji. [Acc. și meșteriță] /meșter + suf. ~iță

Ortografice DOOM

!meșteriță (pop.) s. f., g.-d. art. meșteriței; pl. meșterițe

meșteriță/meșteriță (pop.) s. f., g.-d. art. meșteriței/ meșteriței; pl. meșterițe/meșterițe

meșteri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșteresc, imperf. 3 sg. meșterea; conj. prez. 3 sg. și pl. meșterească

meșteriță/meșteriță s. f., g.-d. art. meșteriței/meșteriței; pl. meșterițe/meșterițe

Sinonime

MEȘTERI vb. v. aranja, executa, face, lucra, munci, potrivi, realiza, reface, regla, repara.

MEȘTERIȚĂ s. v. babă, vrăjitoare.

meșteri vb. IV. I 1 tr. (tehn.; pop. și fam.; compl. indică aparate, instalații, utilaje etc.) v. Aranja. Potrivi. Regla. Repara. 2 tr. (pop. și fam.; compl. indică obiecte, lucruri etc.) v. Executa. Face. Realiza. 3 intr. (pop. și fam.; despre oameni; mai ales urmat de determ. introduse prin prep. „la”, care indică obiectul muncii) v. Lucra. Munci. 4 intr. (pop. și fam.; compl. indică meserii, profesii, îndeletniciri etc.) v. Exercita. Face. Practica2. Profesa. 5 tr. (pop.; compl. indică obiecte, construcții, sisteme tehnice etc.) v. Reface. Repara. II tr. fig. (reg.; compl. indică ființe, obiecte etc.) v. Afurisi. Blestema. Drăcui. Înjura. Ocări. Sataniza.

meșteriță s.f. (în credințe și superstiții; pop.) v. Babă. Strigoaică1. Vrăjitoare (v. vrăjitor).

meșteriță s. v. BABĂ. VRĂJITOARE.

Tezaur

MÉȘTERIȚĂ s. f. 1. (Popular) Femeie sau, p. gener., ființă talentată, pricepută, îndemînatică, dibace, iscusită, abilă. V. meșter (I 3). Magariul au văzut pe o privighitoare. – Prieteno, i-au zis . . . Tu întru cîntări ești meșteriță mare. DONICI, F. I, 49/6. 2. (Adesea adjectival; popular, în practicile bazate pe superstiții) (Femeie) care se pricepe să descînte, să facă farmece, vrăji; (popular) meșteră (v. m e ș t e r, I 5), meștereasă, fermecătoare, (regional) meșteritoare. Nu cred în doftori. . . Mi-a spus că ar fi avînd, la moșie, o babă meșteriță. DELAVRANCEA, O. II, 240. Meșteriță dracului, știii mulți ștromoani. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. 3. (Rar) Femeie care practică o meserie (în calitate de meșter, I 1). Iar lelea morăriță, Bună meșteriță. . . Prinse moara . . . de călcîi. TEODORESCU, P. P. 144. 4. (Rar) Soție de meșter (I 1). Cf. DM. – Accentuat și: meșteriță. – Pl.: meșterițe. – Meșter + suf. -iță.

Intrare: meșterit
meșterit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meșterit
  • meșteritul
  • meșteritu‑
  • meșterită
  • meșterita
plural
  • meșteriți
  • meșteriții
  • meșterite
  • meșteritele
genitiv-dativ singular
  • meșterit
  • meșteritului
  • meșterite
  • meșteritei
plural
  • meșteriți
  • meșteriților
  • meșterite
  • meșteritelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: meșteriță
  • pronunție: meșteriță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meșteriță
  • meșterița
plural
  • meșterițe
  • meșterițele
genitiv-dativ singular
  • meșterițe
  • meșteriței
plural
  • meșterițe
  • meșterițelor
vocativ singular
  • meșteriță
  • meșterițo
plural
  • meșterițelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

meșteri, meșterescverb

  • 1. Executa, face, lucra, prelucra, realiza, reface. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ți-au dat în mînă aur și argint ca să le meșterești și să le gravezi. SADOVEANU, O. E. 48. DLRLC
    • format_quote Meșterea tot ce era de meșterit în jurul casei lor trîntite pe o rînă, sus pe deal. CAMIL PETRESCU, O. I 149. DLRLC
    • format_quote Dan meșterea cu briceagul un cărucior. VLAHUȚĂ, D. 300. DLRLC
    • format_quote Nu ți-am zis să mi le faci subțiri?... Ian vezi cum mi le-ai meșterit. ALECSANDRI, T. I 125. DLRLC
  • 2. A pune la punct. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Întinse hățurile lui Mitu și el coborî, prefăcîndu-se că meșterește ceva la un ham. MIHALE, O. 285. DLRLC
    • format_quote Toată vremea cît meșterește armele, se uită dușmănos la țăranul pe care nu-l poate mistui. PAS, L. I 96. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Petrișor... se strînge pe banca dinspre ulicioară și meșterește la flaut. DAVIDOGLU, M. 46. DLRLC
etimologie:
  • meșter DEX '98 DEX '09

meșteriță, meșterițesubstantiv feminin

  • 1. popular Femeie sau, prin generalizare, ființă talentată, pricepută, îndemânatică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. popular adesea (și) adjectival Femeie care știe să descânte, să facă farmece, vrăji. DEX '09 DEX '98
  • 3. rar Femeie care practică o meserie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lelea morăriță, Bună meșteriță. TEODORESCU, P. P. 144. DLRLC
    • 3.1. Soția unui meșter. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Meșter + -iță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.