18 definiții pentru „meschin”   declinări

MESCHÍN, -Ă, meschini, -e, adj. 1. Preocupat de interese mărunte. ♦ Lipsit de generozitate, de noblețe sufletească, mic la suflet, egoist, josnic, murdar. ♦ Care arată sau trădează lipsă de generozitate, de noblețe sufletească, micime sufletească. Interese meschine. 2. (Mai ales despre abstracte) Lipsit de importanță; neînsemnat, mărunt, banal. 3. (Despre construcții, părți de construcții etc.) Sărăcăcios. ♦ Lipsit de măreție; mic. – Din fr. mesquin.

MESCHÍN, -Ă, meschini, -e, adj. 1. Preocupat de interese mărunte. ♦ Lipsit de generozitate, de noblețe sufletească, mic la suflet, egoist, josnic, murdar. ♦ Care arată sau trădează lipsă de generozitate, de noblețe sufletească, micime sufletească. Interese meschine. 2. (Mai ales despre abstracte) Lipsit de importanță; neînsemnat, mărunt, banal. 3. (Despre construcții, părți de construcții etc.) Sărăcăcios. ♦ Lipsit de măreție; mic. – Din fr. mesquin.

MESCHÍN, -Ă, meschini, -e, adj. Lipsit de generozitate, legat de interese mărunte, egoist. Să nu discutăm problemele acestea. Sînt meschine. PAS, Z. I 95. Tovarășul ei n-o înțelegea. Era mic și meschin. Și ea rîvnea o viață de lumină și pasiune. SADOVEANU, O. VIII 100. Meschine interese ce-n mici inimi locuiesc. ALEXANDRESCU, M. 164. ◊ (Adverbial) E o consolare să știi că suferința ta individuală... nu se pierde meschin și izolată, ca un moft fără importanță pentru restul lumei. C. PETRESCU, Î. II 57. ♦ Mic, neînsemnat. Nu vezi acolo decît pitulate și împrăștiate grămezioare de pământ, ce se par a fi înălțate cu mîna omului, căci producerile naturei nu pot fi atît de meschine. HASDEU, I. V. 108.

meschín adj. m., pl. meschíni; f. meschínă, pl. meschíne

meschín adj. m., pl. meschíni; f. sg. meschínă, pl. meschíne

MESCHÍN adj. 1. (fig.) mic. (Om ~ la suflet.) 2. (fig.) îngust, limitat, mărginit, obtuz, redus, strâmt. (Un spirit ~.) 3. v. egoist. 4. banal, mărunt, neînsemnat. (Interese ~.)

MESCHÍN adj. v. sărăcăcios, umil.

MESCHÍN s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

Meschin ≠ generos, mărinimos

MESCHÍN adj. 1. Zgârcit, mic la suflet, preocupat de interese mărunte; egoist. 2. Mic, neînsemnat; lipsit de grandoare. [Cf. fr. mesquin, it. meschino].

MESCHÍN adj. 1. preocupat de interese personale mărunte; mic la suflet, egoist; josnic, murdar. 2. mic, neînsemnat; lipsit de valoare, modest. (< fr. mesquin)

meschín (meschínă), adj. – Cărpănos. It. meschino, cf. fr. mesquin.Der. meschinătate, s. f.; meschinărie, s. f., din fr. mesquinerie.

MESCHÍN ~ă (~i, ~e) 1) Care urmărește interese personale mărunte; preocupat de interese neînsemnate. 2) Care denotă lipsă de noblețe sufletească; lipsit de generozitate; mărunt. 3) Care manifestă lipsă de importanță; lipsit de valoare; neînsemnat. /<fr. mesquin

meschin a. 1. sgârcit, calic; om meschin; 2. de înfățișare sărăcăcioasă (= fr. mesquin).

*meschín, -ă adj. (fr. mesquin, d. it. meschino, care e ar. maskin și meskin, sărac). Calicos, sărăcăcĭos, prea economic: gospodărie meschină, prînz meschin. Fig. Ignobil: sentimente meschine. Adv. În mod meschin: a te purta meschin.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MESCHÍN adj. 1. (fig.) mic. (Om ~ la suflet.) 2. (fig.) îngúst, limitát, mărginít, obtúz, redús, strîmt. (Un spirit ~.) 3. egoist. (O comportare ~.) 4. banal, mărunt, neînsemnat. (Interese ~.)

meschín adj. v. SĂRĂCĂCIOS. UMIL.

meschín s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.