2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MERÚ s. m. pește teleosteean osos, cu carnea foarte apreciată, care poate atinge, în mările calde, 2 m lungime și o greutate de 100 de kg. (< fr. mérou, sp. mero)

MER, meri, s. m. (Chim.) Unitate elementară constitutivă cu structură și cu masă dată invariabile, care se repetă în mod constant într-un lanț macromolecular al unui polimer. – Din fr. mère.

MER, meri, s. m. (Chim.) Unitate elementară constitutivă cu structură și cu masă dată invariabile, care se repetă în mod constant într-un lanț macromolecular al unui polimer. – Din fr. mère.

mer1 sm [At: DEX – S / Pl: ~i / E: fr mère] (Chm) Unitate elementară constitutivă cu structură și cu masă dată invariabile, care se repetă în mod constant într-un lanț macromolecular al unui polimer. corectată


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MERU, vulcan activ în E Africii, în partea de NE a Tanzaniei, la 68 km V de Kilimanjaro. Alt.: 4.566 m. Acoperit, până la 1.100 m alt., cu vegetație de stepă și păduri savaniere, apoi până la 1.800 m, cu plantații de cafea, bumbac, bananieri, iar între 1.800 și 3.000 m cu păduri tropicale și mai sus cu pajiști alpine.

MER-DE-GLACE [mer-də-gla:s], ghețar pe versantul nordic al masivului Mont Blanc (Alpii Francezi), care coboară până la 1.150 m alt.; 15 km lungime și 2 km lățime; supr. 41 km2. Zonă turistică.

Intrare: meru
substantiv masculin (M94)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meru
  • meruul
  • meruu‑
plural
  • meru
genitiv-dativ singular
  • meru
  • meruului
plural
  • meru
vocativ singular
plural
Intrare: mer (s.m.)
mer1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mer
  • merul
  • meru‑
plural
  • meri
  • merii
genitiv-dativ singular
  • mer
  • merului
plural
  • meri
  • merilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mer (s.m.)

  • 1. chimie Unitate elementară constitutivă cu structură și cu masă dată invariabile, care se repetă în mod constant într-un lanț macromolecular al unui polimer.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: