MERCURIAL¹, mercuriale, s. n. Listă zilnică oficială de prețuri la produsele alimentare, care se afișează în piețe. [Pr.: -ri-al] – Din fr. mercuriale.

mercurial², ~ă [At: S. BĂRB. 53/16 / P: ~ri-al / Pl: ~i, ~e / E: fr mercuriel, lat mercurialis] (Asr) 1 a Care conține mercur. 2 a De mercur. 3 sfp Medicamente preparate pe bază de mercur. 4 a Cauzat de mercur.

mercurial¹ sn [At: LM / P: ~ri-al / Pl: ~e / E: fr mercuriale] Listă zilnică oficială în care sunt înregistrate prețurile mărfurilor de pe piața alimentară.

MERCURIAL¹, mercuriale, s. n. Listă zilnică oficială de prețuri la produsele alimentare, care se afișează în piețe. [Pr.: -ri-al] – Din fr. mercuriale.^[1]

MERCURIAL², -Ă, mercuriali, -e, adj. De mercur, care conține mercur. Alifie mercurială. – Pronunțat: -ri-al.

MERCURIAL¹, mercuriale, s. n. (În trecut) Listă zilnică de prețuri într-o piață alimentară. – Pronunțat: -ri-al.

MERCURIAL s.n. Listă de prețuri afișată în piețe sau tipărită în ziare. [Pron. -ri-al. / < fr. mercuriale, cf. Mercur – zeu roman, protectorul negoțului și al navigației].

MERCURIAL, -Ă adj., s.n. (Medicament) care conține mercur; de mercur, cu mercur. [Pron. -ri-al. / < fr. mercuriel].

MERCURIAL¹ s. n. listă zilnică de prețuri afișată în piețe sau tipărită în ziare. (< fr. mercuriale)

MERCURIAL², -Ă adj., s. n. (medicament) care conține mercur, pe bază de mercur. (< fr. mercuriel, lat. mercurialis)

MERCURIAL² ~e n. Listă a prețurilor curente pentru produsele alimentare, afișată zilnic în piață. [Sil. -ri-al] /<fr. mercuriale

MERCURIAL¹ ~ă (~i, ~e) Care conține mercur; cu mercur în componență. Vapori ~i. Alifie ~ă. [Sil. -ri-al] /<fr. mercuriel, lat. mercuriallis

*mercuriál, -ă adj. (lat. mercurialis). Care conține mercur: sărurĭ mercuriale. Făcut cu mercur: fricțiunĭ mercuriale. Cauzat de mercur: salivațiune mercurială. S. f. O plantă eŭforbiacee numită pop. slăbănog și trepădătoare, fiindcă are proprietățĭ laxative (mercurialis annua), și breĭ saŭ buruĭană cînească (mercurialis perennis). În vechime, în Francia, adunare a corpuluĭ judiciar ținută în prima Mercure după vacanță și în care prezidentu ținea un lung discurs despre mersu justițiiĭ. Discurs pe care-l pronunță azĭ în Francia prezidențiĭ la deschiderea tribunalelor și curților. Fig. Ocară, mustrare severă.

mercurial¹ (înv.) (desp. -ri-al) adj. m., pl. mercuriali; f. mercurială, pl. mercuriale

mercurial² (desp. -ri-al) s. n., pl. mercuriale

mercurial¹ (-ri-al) adj. m., pl. mercuriali; f. mercurială, pl. mercuriale

mercurial² (-ri-al) s. n., pl. mercuriale

mercurial adj. m. (sil. -ri-al), pl. mercuriali; f. sg. mercurială, pl. mercuriale

mercurial s. n. (sil. -ri-al), pl. mercuriale

MERCURIAL¹ s. n. Listă zilnică oficială în care sînt înregistrate prețurile mărfurilor de pe piața alimentară. Cf. LM, ALEXI, W. Prestațiunile în fructe, al căror preț este regulat prin mercuriale, se compensâ cu sumele lichide și exigibile. HAMANGIU, C. C. 274, cf. CADE, DL, DM. – Pronunțat: -ri-al. – Pl: mercuriale. – Din fr. mercuriale.

MERCURIAL², -Ă adj. (Astăzi rar) 1. Care conține mercur, de mercur. Alifie mercurială. S. BĂRB. 53/16, cf. VEISA, I. 171²/9. O cură mercurială pâtrunzetoare. VASICI, M. II, 135/11. Feliurițele preparaturi mercuriale. CUCIURAN, M. 13^r/5. A lăsat a se tracta (căută) de o simplă oftalmie prin pomada mercurială. MAN. SĂNĂT. 51/16. Înălțimea colonei mercuriale din barometru. PONI, F. 74. ♦ (Substantivat, f. pl.) Medicamente preparate pe bază de mercur. Cf. STAMATI, D., LM. După proprietățile lor farmacologice și, deci, după utilizări, se deosebesc: mercuriale diuretice și mercuriale antiseptice. LTR². 2. Cauzat de mercur. Însă prea adeseori rămîn în locul urmărilor venereiei acele a înveninării mercuriale. VASICI, M. II, 135/16. Salivațiune mercurială. SCRIBAN, D. - Pronunțat: -ri-al. - Pl: mercurial, -e. – Din fr. mercuriel, lat. mercurialis.