11 definiții pentru mercurial (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MERCURIAL2, -Ă, mercuriali, -e, adj. De mercur, pe bază de mercur, cu mercur. Alifie mercurială. [Pr.: -ri-al] – Din fr. mercuriel, lat. mercurialis.

MERCURIAL2, -Ă, mercuriali, -e, adj. De mercur, pe bază de mercur, cu mercur. Alifie mercurială. [Pr.: -ri-al] – Din fr. mercuriel, lat. mercurialis.

mercurial2, ~ă [At: S. BĂRB. 53/16 / P: ~ri-al / Pl: ~i, ~e / E: fr mercuriel, lat mercurialis] (Asr) 1 a Care conține mercur. 2 a De mercur. 3 sfp Medicamente preparate pe bază de mercur. 4 a Cauzat de mercur.

MERCURIAL2, -Ă, mercuriali, -e, adj. De mercur, care conține mercur. Alifie mercurială. – Pronunțat: -ri-al.

MERCURIAL, -Ă adj., s.n. (Medicament) care conține mercur; de mercur, cu mercur. [Pron. -ri-al. / < fr. mercuriel].

MERCURIAL2, -Ă adj., s. n. (medicament) care conține mercur, pe bază de mercur. (< fr. mercuriel, lat. mercurialis)

MERCURIAL1 ~ă (~i, ~e) Care conține mercur; cu mercur în componență. Vapori ~i. Alifie ~ă. [Sil. -ri-al] /<fr. mercuriel, lat. mercuriallis

*mercuriál, -ă adj. (lat. mercurialis). Care conține mercur: sărurĭ mercuriale. Făcut cu mercur: fricțiunĭ mercuriale. Cauzat de mercur: salivațiune mercurială. S. f. O plantă eŭforbiacee numită pop. slăbănog și trepădătoare, fiindcă are proprietățĭ laxative (mercurialis annua), și breĭ saŭ buruĭană cînească (mercurialis perennis). În vechime, în Francia, adunare a corpuluĭ judiciar ținută în prima Mercure după vacanță și în care prezidentu ținea un lung discurs despre mersu justițiiĭ. Discurs pe care-l pronunță azĭ în Francia prezidențiĭ la deschiderea tribunalelor și curților. Fig. Ocară, mustrare severă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mercurial1 (înv.) (desp. -ri-al) adj. m., pl. mercuriali; f. mercuria, pl. mercuriale

mercurial1 (-ri-al) adj. m., pl. mercuriali; f. mercurială, pl. mercuriale

mercurial adj. m. (sil. -ri-al), pl. mercuriali; f. sg. mercurială, pl. mercuriale

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MERCURIAL2, -Ă adj. (Astăzi rar) 1. Care conține mercur, de mercur. Alifie mercurială. S. BĂRB. 53/16, cf. VEISA, I. 1712/9. O cură mercurială pâtrunzetoare. VASICI, M. II, 135/11. Feliurițele preparaturi mercuriale. CUCIURAN, M. 13r/5. A lăsat a se tracta (căută) de o simplă oftalmie prin pomada mercurială. MAN. SĂNĂT. 51/16. Înălțimea colonei mercuriale din barometru. PONI, F. 74. ♦ (Substantivat, f. pl.) Medicamente preparate pe bază de mercur. Cf. STAMATI, D., LM. După proprietățile lor farmacologice și, deci, după utilizări, se deosebesc: mercuriale diuretice și mercuriale antiseptice. LTR2. 2. Cauzat de mercur. Însă prea adeseori rămîn în locul urmărilor venereiei acele a înveninării mercuriale. VASICI, M. II, 135/16. Salivațiune mercurială. SCRIBAN, D. - Pronunțat: -ri-al. - Pl: mercurial, -e. – Din fr. mercuriel, lat. mercurialis.

Intrare: mercurial (adj.)
mercurial1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ri-al info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mercurial
  • mercurialul
  • mercurialu‑
  • mercuria
  • mercuriala
plural
  • mercuriali
  • mercurialii
  • mercuriale
  • mercurialele
genitiv-dativ singular
  • mercurial
  • mercurialului
  • mercuriale
  • mercurialei
plural
  • mercuriali
  • mercurialilor
  • mercuriale
  • mercurialelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mercurial, mercuriaadjectiv

  • 1. (și) substantivat neutru De mercur, (medicament) pe bază de mercur, cu mercur. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Alifie mercurială. DEX '09 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.