MERCURIAL², -Ă adj. (Astăzi rar) 1. Care conține mercur, de mercur. Alifie mercurială. S. BĂRB. 53/16, cf. VEISA, I. 171²/9. O cură mercurială pâtrunzetoare. VASICI, M. II, 135/11. Feliurițele preparaturi mercuriale. CUCIURAN, M. 13^r/5. A lăsat a se tracta (căută) de o simplă oftalmie prin pomada mercurială. MAN. SĂNĂT. 51/16. Înălțimea colonei mercuriale din barometru. PONI, F. 74. ♦ (Substantivat, f. pl.) Medicamente preparate pe bază de mercur. Cf. STAMATI, D., LM. După proprietățile lor farmacologice și, deci, după utilizări, se deosebesc: mercuriale diuretice și mercuriale antiseptice. LTR². 2. Cauzat de mercur. Însă prea adeseori rămîn în locul urmărilor venereiei acele a înveninării mercuriale. VASICI, M. II, 135/16. Salivațiune mercurială. SCRIBAN, D. - Pronunțat: -ri-al. - Pl: mercurial, -e. – Din fr. mercuriel, lat. mercurialis.