2 intrări

school Articole pe această temă:

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MERCENÁR, -Ă, mercenari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Ostaș angajat cu leafă într-o armată (străină); fig. persoană care, pentru bani sau pentru unele avantaje materiale, face orice fel de servicii. 2. Adj. Care aparține mercenarilor (1), privitor la mercenari; care se compune din mercenari. – Din fr. mercenaire, lat. mercenarius.

mercenar, ~ă [At: CALENDAR (1853), 57/16 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i / E: fr mercenaire, lat mercenarius] 1 sm Persoană care se angajează pentru bani într-o armată străină Si: (înv) lefegiu, simbriaș. 2 sm (Fig; prt) Persoană care face orice fel de servicii în schimbul banilor sau al unor avantaje materiale. 3-4 a Care aparține mercenarilor (1, 2). 5-6 a Care se compune din mercenari (1, 2). 7 a (Prt, d. oameni) Care își vinde serviciile. 8 a (Fig; d. acțiuni, manifestări ale oamenilor) Făcut în scopul de a trage foloase materiale.

MERCENÁR, -Ă, mercenari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană angajată cu leafă într-o armată (străină); fig. persoană care, pentru bani sau pentru unele avantaje materiale, face orice fel de servicii. 2. Adj. Care aparține mercenarilor (1), privitor la mercenari; care se compune din mercenari. – Din fr. mercenaire, lat. mercenarius.

MERCENÁR, mercenari, s. m. Militar angajat cu leafă într-o armată străină, (învechit) lefegiu; (fig.) persoană care, pentru bani, se pune în serviciul oricărui interes, se face adept al oricărei convingeri. Advocatul, care se refugiase în această atroce chițibușerie de mercenar, era și el un tînăr din «generația» cultivată. ARGHEZI, P. T. 96. N-ați perdut nimica lipsindu-vă de colaborarea unui așa brav mercenar al condeiului. CARAGIALE, O. VII 230.

MERCENÁR s.m. 1. Militar angajat cu plată într-o armată străină; lefegiu. 2. (Fig.) Persoană care pentru bani, se pune în serviciul oricui, luptând pentru interese de orice natură. // adj. Care aparține mercenarilor; format din mercenari. ♦ Care acționează plătit. [Cf. fr. mercenaire, lat. mercenarius < merces – salariu].

MERCENÁR, -Ă I. s. m. 1. militar angajat cu plată într-o armată străină. 2. (fig.) cel care, pentru bani, se pune în serviciul oricui, luptând pentru interese de orice natură. II. adj. care aparține mercenarilor; format din mercenari. (< fr. mercenaire, lat. mercenarius)

MERCENÁR ~i m. 1) Ostaș în solda unei armate străine; lefegiu. 2) fig. Persoană care prestează orice activitate în schimbul unor avantaje materiale. /<fr. mercenaire, lat. mercenarius

mercenar a. 1. care lucrează pentru bani: lucrător mercenar; 2. care se face numai pentru câștig: lucru mercenar; 3. fig. care se lasă ușor a fi corupt prin interes: suflet mercenar. ║ m. 1. cel ce lucrează pentru bani; 2. soldat care se vinde pentru bani; 3. fig. om interesat și lesne de corupt cu bani.

*mercenár, -ă adj. (lat. mercenarius și, maĭ bine, mercennarius, d. merx, mercis, marfă). Care se face pe banĭ: om, soldat mercenar. Avid de cîștig: suflet mercenar. S. m. Soldat care se luptă pentru acela care-ĭ dă leafă (nu pentru patrie), lefegiŭ. Fig. Mercenar al condeĭuluĭ, acela care (chear contra convingeriĭ luĭ) scrie la ziar pentru cel ce-l plătește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mercenár adj. m., s. m., pl. mercenári; adj. f. mercenáră, pl. mercenáre

mercenár s. m., adj. m., pl. mercenári; f. sg. mercenáră, pl. mercenáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MERCENÁR s. (IST., MIL.) (înv.) joldunar, lefegiu, simbriaș, simbriot, stipendiat. (~ în armata otomană.)

MERCENAR s. (IST., MIL.) (înv.) joldunar, lefegiu, simbriaș, simbriot, stipendiat. (~ în armata otomană.)

Intrare: mercenar (adj.)
mercenar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mercenar
  • mercenarul
  • mercenaru‑
  • mercena
  • mercenara
plural
  • mercenari
  • mercenarii
  • mercenare
  • mercenarele
genitiv-dativ singular
  • mercenar
  • mercenarului
  • mercenare
  • mercenarei
plural
  • mercenari
  • mercenarilor
  • mercenare
  • mercenarelor
vocativ singular
plural
Intrare: mercenar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mercenar
  • mercenarul
  • mercenaru‑
plural
  • mercenari
  • mercenarii
genitiv-dativ singular
  • mercenar
  • mercenarului
plural
  • mercenari
  • mercenarilor
vocativ singular
  • mercenarule
  • mercenare
plural
  • mercenarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mercenar (adj.)

  • 1. Care aparține mercenarilor, privitor la mercenari; care se compune din mercenari.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Care acționează plătit.
      surse: DN

etimologie:

mercenar (s.m.)

  • 1. Ostaș angajat cu leafă într-o armată (străină).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: lefegiu
    • 1.1. figurat Persoană care, pentru bani sau pentru unele avantaje materiale, face orice fel de servicii.
      surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
      exemple
      • Advocatul, care se refugiase în această atroce chițibușerie de mercenar, era și el un tînăr din «generația» cultivată. ARGHEZI, P. T. 96.
        surse: DLRLC
      • N-ați perdut nimica lipsindu-vă de colaborarea unui așa brav mercenar al condeiului. CARAGIALE, O. VII 230.
        surse: DLRLC

etimologie: