2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

menagea v vz menaja

menaja [At: HASDEU, I.V. 23 / V: (înv) ~agea / Pzi: ~jez / E: fr ménager] 1 vt A trata pe cineva sau ceva cu grijă, cu înțelegere și cu îngăduință Si: a cruța, (îvr) a menajarisi. 2 vt A proceda cu prudență și cu tact Si: (îvr) a menajarisi. 3 vr A-și cruța forțele, sănătatea. 4 vr A nu se osteni prea mult. 5 vt (Frm) A pregăti cu dibăcie. 6 vt (Frm) A procura. 7 vt (Frm) A înlesni.

MENAJÁ, menajez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva sau ceva cu înțelegere, grijă și îngăduință, a se purta bine cu cineva; a cruța. ♦ Refl. A-și cruța sănătatea, forțele; a se îngriji, a se feri. 2. (Rar) A nu irosi în zadar, a economisi. 3. A pregăti ceva cu dibăcie, a procura; a înlesni. – Din fr. ménager.

MENAJÁ, menajez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva sau ceva cu înțelegere; grijă și îngăduință, a se purta bine cu cineva; a cruța. ♦ Refl. A-și cruța sănătatea, forțele; a se îngriji, a se feri. 2. (Rar) A nu irosi în zadar, a economisi. 3. (Franțuzism), A pregăti ceva cu dibăcie, a procura; a înlesni. – Din fr. ménager.

MENAJÁ, menajez, vb. I. 1. Tranz. A trata cu atenție și îngăduință, a se purta bine, a proceda cu prudență și tact pentru a nu supăra pe cineva; a cruța. Să-ți menajez amorul tău propriu. C. PETRESCU, O. P.II 55. Unde aiurea și-ar mai bate capul un comandant să menajeze asemenea scrupuluri? REBREANU, P. S. 126. ◊ (Rar) A economisi. Vreau să fac un stoc mai mare de articole, ca să-mi menajez timp și pentru basmele mele. CARAGIALE, O. VII 126. 2. Refl. A-și cruța sănătatea, a se îngriji, a se cruța.

MENAJÁ vb. I. tr. 1. A trata atent și binevoitor, a se purta bine față de cineva. ♦ refl. A-și cruța puterile, a se îngriji. 2. A folosi cu chibzuință (un obiect, un fond etc.), a cruța. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. ménager].

MENAJÁ vb. I. tr. 1. a trata atent și binevoitor, a se purta bine față de cineva. 2. a folosi cu chibzuință, a cruța. II. refl. a-și cruța puterile, a se îngriji. (< fr. ménager)

A SE MENAJÁ mă ~éz intranz. A-și păstra sănătatea și forțele; a avea grijă de sine; a se conserva. /<fr. ménager

A MENAJÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A trata cu înțelegere (pentru a nu umili); a cruța. 2) (bunuri) A întrebuința cu măsură; a consuma cu economie și grijă; a economisi; a cruța. A-și ~ hainele. A-și ~ forțele. 3) A pregăti cu multă grijă și abilitate; a aranja. /<fr. ménager

menajà v. 1. a cheltui cu economie: a-și menaja starea; 2. a nu obosi în zadar: a-și menaja puterile; 3. a pregăti cu dibăcie: a menaja o întrevedere; 4. a trata cu atențiune: a menaja pe cineva; 5. a-și căuta de sănătate: trebue să te menajezi.

*menajéz v. tr. (fr. ménager, d. ménage, menaj). Cruț, economisesc, feresc de risipă, stricăcĭune orĭ osteneală: a menaja averea, baniĭ, sănătatea, căruța, calu, trupa. Produc, procur, facilitez: a menaja o întrevedere. Tratez cu atențiune, cu blîndeță: a menaja copiiĭ. Îmĭ menajez vorbele, vorbesc puțin saŭ cu prudență.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

menajá (a ~) vb., ind. prez. 3 menajeáză, 1 pl. menajắm; conj. prez. 3 să menajéze; ger. menajấnd

menajá vb., ind. prez. 1 sg. menajéz, 3 sg. și pl. menajeáză, 1 pl. menajăm; conj. prez. 3 sg. și pl. menajéze; ger. menajând

menaja (ind. prez. 3 sg. și pl. menajează, 1 pl. menajăm, ger. menajînd)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MENAJÁ vb. 1. v. cruța. 2. a se conserva, a se cruța, a se păstra, (înv.) a se menajarisi. (Te rog să te ~!)

MENAJA vb. 1. a cruța, (înv. fig.) a înconjura. (Îl ~ cît putea de griji.) 2. a se conserva, a se cruța, a se păstra, (înv.) a se menajarisi. (Te rog să te ~!)

A menaja ≠ a brusca, a brutaliza


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

menaja, menajez v. r. (iron.) a nu face nimic, a trândăvi, a lenevi.

Intrare: menajat
menajat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • menajat
  • menajatul
  • menajatu‑
  • menaja
  • menajata
plural
  • menajați
  • menajații
  • menajate
  • menajatele
genitiv-dativ singular
  • menajat
  • menajatului
  • menajate
  • menajatei
plural
  • menajați
  • menajaților
  • menajate
  • menajatelor
vocativ singular
plural
Intrare: menaja
verb (VT203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • menaja
  • menajare
  • menajat
  • menajatu‑
  • menajând
  • menajându‑
singular plural
  • menajea
  • menajați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • menajez
(să)
  • menajez
  • menajam
  • menajai
  • menajasem
a II-a (tu)
  • menajezi
(să)
  • menajezi
  • menajai
  • menajași
  • menajaseși
a III-a (el, ea)
  • menajea
(să)
  • menajeze
  • menaja
  • menajă
  • menajase
plural I (noi)
  • menajăm
(să)
  • menajăm
  • menajam
  • menajarăm
  • menajaserăm
  • menajasem
a II-a (voi)
  • menajați
(să)
  • menajați
  • menajați
  • menajarăți
  • menajaserăți
  • menajaseți
a III-a (ei, ele)
  • menajea
(să)
  • menajeze
  • menajau
  • menaja
  • menajaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)