2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEMORARE, memorări, s. f. Faptul de a memora; proces de înregistrare în memorie; memorizare. – V. memora.

memorare [At: LM / Pl: ~rări / E: memora] 1 (Îvr) Amintire. 2 (Îvr) Relatare. 3 (Îvr) Menționare. 4 (Rar) Proces psihic sau mecanic de înregistrare în memorie Si: memorizare (1), (rar) memorizat (1), (înv) memorizație (1).

MEMORARE, memorări, s. f. (Rar) Faptul de a memora; proces de înregistrare în memorie; memorizare. – V. memora.

MEMORARE, memorări, s. f. Acțiunea de a memora.

MEMORARE s.f. Acțiunea de a memora și rezultatul ei; memorizare. [< memora].

MEMORA, memorez, vb. I. Tranz. A reține în memorie (depunând un efort, învățând anume); a ține minte, a memoriza. – Din lat. memorare, fr. mémorer.

MEMORA, memorez, vb. I. Tranz. A reține în memorie (depunând un efort, învățând anume); a ține minte, a memoriza. – Din lat. memorare, fr. mémorer.

memora vt [At: BARIȚIU, P. A. I, 282 / Pzi: ~rez / E: lat memorare, fr mémorer] 1 (Înv) A aminti. 2 (Înv; pex) A relata. 3 (Înv) A menționa (1). 4 A reține în memorie, depunând un efort, învățând Si: a memoriza (1).

MEMORA, memorez, vb. I. Tranz. A învăța pe de rost; a memoriza, a ține minte. Mai erau și alții, ale căror nume nu le-am memorat. SADOVEANU, E. 162. Orice creațiune presupune o îndelungată observație... care permite actorului de a memora mii de atitudini. IBRĂILEANU, SP. CR. 226.

MEMORA vb. I. tr. A învăța pe dinafară; a reține în memorie, a memoriza. [Cf. fr. mémorer, it., lat. memorare].

MEMORA vb. tr. a reține în memorie; a memoriza. (< fr. mémorer, lat. memorare)

A MEMORA ~ez tranz. A fixa în memorie (în mod involuntar sau printr-un efort special). /<lat. memorare, fr. mémorer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

memorare s. f., g.-d. art. memorării; pl. memorări

memorare s. f., g.-d. art. memorării; pl. memorări

memorare s. f., g.-d. art. memorării; pl. memorări

memora (a ~) vb., ind. prez. 1 memorez, 3 memorea; conj. prez. 1 să memorez, 3 să memoreze

memora (a ~) vb., ind. prez. 3 memorea

memora vb., ind. prez. 1 sg. memorez, 3 sg. și pl. memorea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MEMORARE s. învățare, memorizare. (~ unei poezii.)

MEMORA vb. v. aminti, arăta, cita, indica, menționa, pomeni, semnala.

memora vb. v. AMINTI. ARĂTA. CITA. INDICA. MENȚIONA. POMENI. SEMNALA.

MEMORA vb. a învăța, a memoriza, a repeta, (reg.) a proba. (A ~ o poezie.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MEMORARE s. f. (Rar) Faptul de a m e m o r a ; proces (psihic sau mecanic) de înregistrare în memorie ; memorizare. Cf. LM, CONTEMP. 1948, nr. 112, 10/1. Nu trebuie să urmărim simpla memorare a noțiunilor. GÎ 1963, nr.689, 7/2. Instalație de memorare = memorie (3), LTR2 XI, 20. - V. memora.

MEMORA vb. I. Tranz. 1. (Învechit, folosit mai ales la participiu) A aduce cuiva aminte un lucru (uitat) (LM), a aminti; p. ext. a expune, a relata (BARCIANU, LM) ; a menționa. În a. 1738, se mai intîmplară unele schimbări, care pentru ardeleni merită să fie memorate. BARIȚIU, P. A. I, 282. Din cauzele memorate pînă aci, încă tot nu se poate esplica mărimea perderilor din Boemia. id. ib. M, 382. 2. A reține în memorie (de obicei depunînd un efort, ínvățînd anume) ; a memoriza. Cf. BARCIANU, V. Orice creațiune presupune o îndelungată observație. . . care permite actorului de a memora mii de atitudini. IBRĂILEANU, SP. CR. 226. Mai erau și alții, ale căror nume nu le-am memorat. SADOVEANU, E. 162. A cerut elevilor doar să memoreze un șir de cunoștințe. GÎ 1963, nr. 689, 7/2. – Prez. ind.: memorez. – Din lat. memorare, fr. mémorer.

Intrare: memorare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • memorare
  • memorarea
plural
  • memorări
  • memorările
genitiv-dativ singular
  • memorări
  • memorării
plural
  • memorări
  • memorărilor
vocativ singular
plural
Intrare: memora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • memora
  • memorare
  • memorat
  • memoratu‑
  • memorând
  • memorându‑
singular plural
  • memorea
  • memorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • memorez
(să)
  • memorez
  • memoram
  • memorai
  • memorasem
a II-a (tu)
  • memorezi
(să)
  • memorezi
  • memorai
  • memorași
  • memoraseși
a III-a (el, ea)
  • memorea
(să)
  • memoreze
  • memora
  • memoră
  • memorase
plural I (noi)
  • memorăm
(să)
  • memorăm
  • memoram
  • memorarăm
  • memoraserăm
  • memorasem
a II-a (voi)
  • memorați
(să)
  • memorați
  • memorați
  • memorarăți
  • memoraserăți
  • memoraseți
a III-a (ei, ele)
  • memorea
(să)
  • memoreze
  • memorau
  • memora
  • memoraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

memorare, memorărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi memora DEX '09 DEX '98 DN

memora, memorezverb

  • 1. A reține în memorie (depunând un efort, învățând anume); a ține minte. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: memoriza antonime: uita
    • format_quote Mai erau și alții, ale căror nume nu le-am memorat. SADOVEANU, E. 162. DLRLC
    • format_quote Orice creațiune presupune o îndelungată observație... care permite actorului de a memora mii de atitudini. IBRĂILEANU, SP. CR. 226. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.