memorand sn vz memorandum

MEMORAND s.n. 1. (Poligr.) Jumătate dintr-o hîrtie de scrisoare, folosită pentru scurte comunicări. 2. V. memorandum. [< fr. mémorandum].

MEMORAND s. n. jumătate dintr-o hârtie de scrisoare, pentru scurte comunicări. (< fr. mémorandum)

memorand n. 1. notă diplomatică expunând sumar starea unei chestiuni; 2. formular pe care se fac comunicări comerciale scurte.

*memoránd n., pl. e și urĭ (lat. memorandum, care trebuĭe amintit, d. mémoro, -áre, a aduce aminte). Notă diplomatică care conține expunerea sumară a stăriĭ uneĭ chestiunĭ. Însemnare saŭ carnet cu însemnărĭ p. aducere aminte.

memora vt [At: BARIȚIU, P. A. I, 282 / Pzi: ~rez / E: lat memorare, fr mémorer] 1 (Înv) A aminti. 2 (Înv; pex) A relata. 3 (Înv) A menționa (1). 4 A reține în memorie, depunând un efort, învățând Si: a memoriza (1).

memorandum sn [At: BARIȚIU, P. A. III, 41 / V: (înv) memorand (Pl: ~e) / Pl: ~uri / E: lat memorandum, ger Memorandum, fr mémorandum] 1 Expunere scrisă, cuprinzând revendicări de interes general, adresată în trecut de către o colectivitate din Transilvania unei autorități, unui for constituit etc. Vz memoriu. 2 Document diplomatic care cuprinde expunerea faptelor și a aspectelor juridice ale unei probleme Si: (înv) memorial (2). 3 (Înv) Carnet, registru sau simplă hârtie pe care se făceau însemnări comerciale Vz agendă, memento. 4 (Înv; lpl) Memorii Vz memoriu (4).

MEMORA, memorez, vb. I. Tranz. A învăța pe de rost; a memoriza, a ține minte. Mai erau și alții, ale căror nume nu le-am memorat. SADOVEANU, E. 162. Orice creațiune presupune o îndelungată observație... care permite actorului de a memora mii de atitudini. IBRĂILEANU, SP. CR. 226.

MEMORANDUM, memorandumuri, s. n. Notă, memoriu cuprinzînd expunerea chestiunilor care fac obiectul unor discuții diplomatice, politice etc. – Variantă: (învechit) memorand (GHICA, A. 6) s. n.

MEMORA vb. I. tr. A învăța pe dinafară; a reține în memorie, a memoriza. [Cf. fr. mémorer, it., lat. memorare].

MEMORANDUM s.n. Notă, memoriu care conține expunerea unor chestiuni, a unor stări de lucruri de ordin diplomatic, politic etc. [Var. memorand s.n. / cf. fr. mémorandum].

MEMORA vb. tr. a reține în memorie; a memoriza. (< fr. mémorer, lat. memorare)

MEMORANDUM s. n. document, memoriu conținând expunerea unor chestiuni, a unor stări de lucruri de ordin diplomatic, politic etc. (< lat. memorandum, germ. Memorandum, fr. mémorandum)

A MEMORA ~ez tranz. A fixa în memorie (în mod involuntar sau printr-un efort special). /<lat. memorare, fr. mémorer

MEMORANDUM ~uri n. 1) Document diplomatic în care se expune punctul de vedere al unui guvern asupra unei probleme, ce va constitui obiectul viitoarelor negocieri. 2) înv. Carnet de note. /<lat. memorandum, germ. Memorandum, fr. mémorandum

memorand s. n.

memora (a ~) vb., ind. prez. 1 memorez, 3 memorează; conj. prez. 1 să memorez, 3 să memoreze

memorandum s. n., pl. memorandumuri

memora (a ~) vb., ind. prez. 3 memorează

memorandum s. n., pl. memorandumuri

memora vb., ind. prez. 1 sg. memorez, 3 sg. și pl. memorează

memorandum s. n., pl. memorandumuri

MEMORANDUM (< lat. memorandum, care trebuie amintit) Notă diplomatică, expozeu sumar al situației unei chestiuni, a unei stări de lucruri de ordin politic – ex. Memorandumul românilor din Ardeal, plîngere pe care românii din Transilvania au adresat-o împăratului de la Viena, în 1892, denunțînd politica intolerantă a nobilimii maghiare.

MEMORANDUL DIN 1892, document întocmit de fruntașii Partidului Național Român din Transilvania (Ioan Rațiu, Gheorghe Pop de Băsești, Vasile Lucaciu, Iuliu Coroianu, Eugen Brote, Septimiu Albini ș.a.), prin care se denunța politica de asuprire națională, promovată de guvernul de la Budapesta. Constituie unul dintre cele mai importante momente ale luptei de eliberare națională și și socială a românilor transilvăneni. Conducătorii acestei mișcări au fost arestați (1894) și condamnați la închisoare pe diferite termene. Acțiunea „memorandiștilor” și procesul care i-a urmat au avut un larg răsunet în țară și în străinătate.

MEMORA vb. v. memoriza.

MEMORA vb. v. aminti, arăta, cita, indica, menționa, pomeni, semnala.

MEMORANDUM s. (înv.) memorial. (A înainta un ~.)

memora vb. I. tr. 1 (compl. indică texte, cunoștințe, deprinderi etc.) a învăța, a memoriza, <reg.> a proba. A memorat o poezie pentru serbare. Actrița a memorat repede rolul. 2 (înv.; compl. indică oameni, studii, evenimente etc.) v. Aminti. Arăta. Cita. Indica. Menționa. Numi. Pomeni. Semnala.

memorande s.n. pl. (lit.; înv.) v. Amintiri (v. amintire). Memorii (v. memoriu).

memorandum s.n. (polit.) <înv.> memorial. Memorandumul cuprinde expunerea faptelor sau argumentelor juridice care privesc relațiile dintre state și formează obiectul unor tratative.

memora vb. v. AMINTI. ARĂTA. CITA. INDICA. MENȚIONA. POMENI. SEMNALA.

MEMORA vb. a învăța, a memoriza, a repeta, (reg.) a proba. (A ~ o poezie.)

memorande s. pl. v. MEMORII.

MEMORANDUM s. (înv.) memorial. (A înainta un ~.)

A memora ≠ a uita

MEMORAND s. n. v. memorandum.

MEMORA vb. I. Tranz. 1. (Învechit, folosit mai ales la participiu) A aduce cuiva aminte un lucru (uitat) (LM), a aminti; p. ext. a expune, a relata (BARCIANU, LM) ; a menționa. În a. 1738, se mai intîmplară unele schimbări, care pentru ardeleni merită să fie memorate. BARIȚIU, P. A. I, 282. Din cauzele memorate pînă aci, încă tot nu se poate esplica mărimea perderilor din Boemia. id. ib. M, 382. 2. A reține în memorie (de obicei depunînd un efort, ínvățînd anume) ; a memoriza. Cf. BARCIANU, V. Orice creațiune presupune o îndelungată observație. . . care permite actorului de a memora mii de atitudini. IBRĂILEANU, SP. CR. 226. Mai erau și alții, ale căror nume nu le-am memorat. SADOVEANU, E. 162. A cerut elevilor doar să memoreze un șir de cunoștințe. GÎ 1963, nr. 689, 7/2. – Prez. ind.: memorez. – Din lat. memorare, fr. mémorer.

MEMORANDUM s. n. 1. Expunere scrisă, cuprinzînd revendicări de interes general, adresată în trecut de către o colectivitate din Transilvania unei autorități, unui for constituit etc. V. m e m o r i u. Oamenii se învoiră ca să mai cerce o dată cu un memorand sau petițiune la tron. BARIȚIU, P. A. III, 421. 2. Document diplomatic care cuprinde expunerea faptelor și a aspectelor juridice ale unei probleme; (învechit) memorial (1). Pe lîngă acel memorand, alăturasem și un proiect de manifest. GHICA, ap. CADE, cf. DDRF, ȘĂINEANU, D.U. La începutul verii trecute, ca un fulger izbucnit din senin, un memorandum. . . circula în mare secret pe culoarele Congresului. CONTEMP. 1949, nr. 164, 3/5. 3. (Învechit) Carnet, registru sau simplă hîrtie (MOLIN, V. T. 47) pe care se făceau însemnări (comerciale ȘĂINEANU, D. U.). V. m e m e n t o, a g e n d ă. Primele registre comerciale, datînd de la începutul secolului al XlII-lea, sînt simple memorande. OȚETEA, R. 59. 4. (Învechit, la pl.) Memorii. V. m e m o r i u. Cît pentru cele scrise de mine, epistole, note și memorande. . . îmi propui a le publica mai la urmă, într-un volum separat. GHICA, A. 6. – Pl.: memorandumuri. – Și: (învechit) memorand (pl. memorande) s. n. – Din lat. memorandum, germ. Memorandum, fr. memorandum.