MEMORANDUM s. n. 1. Expunere scrisă, cuprinzînd revendicări de interes general, adresată în trecut de către o colectivitate din Transilvania unei autorități, unui for constituit etc. V. m e m o r i u. Oamenii se învoiră ca să mai cerce o dată cu un memorand sau petițiune la tron. BARIȚIU, P. A. III, 421. 2. Document diplomatic care cuprinde expunerea faptelor și a aspectelor juridice ale unei probleme; (învechit) memorial (1). Pe lîngă acel memorand, alăturasem și un proiect de manifest. GHICA, ap. CADE, cf. DDRF, ȘĂINEANU, D.U. La începutul verii trecute, ca un fulger izbucnit din senin, un memorandum. . . circula în mare secret pe culoarele Congresului. CONTEMP. 1949, nr. 164, 3/5. 3. (Învechit) Carnet, registru sau simplă hîrtie (MOLIN, V. T. 47) pe care se făceau însemnări (comerciale ȘĂINEANU, D. U.). V. m e m e n t o, a g e n d ă. Primele registre comerciale, datînd de la începutul secolului al XlII-lea, sînt simple memorande. OȚETEA, R. 59. 4. (Învechit, la pl.) Memorii. V. m e m o r i u. Cît pentru cele scrise de mine, epistole, note și memorande. . . îmi propui a le publica mai la urmă, într-un volum separat. GHICA, A. 6. – Pl.: memorandumuri. – Și: (învechit) memorand (pl. memorande) s. n. – Din lat. memorandum, germ. Memorandum, fr. memorandum.