3 intrări
25 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MELIȚÁT2, -Ă, melițați, -te, adj. (Despre cânepă, in) Zdrobit și curățat cu melița. – V. melița.
MELIȚÁT2, -Ă, melițați, -te, adj. (Despre cânepă, in) Zdrobit și curățat cu melița. – V. melița.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MELIȚÁT1 s. n. Melițare. – V. melița.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MELIȚÁT1 s. n. Melițare. – V. melița.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
melițat2, ~ă a [At: I. IONESCU, M. 725 / Pl: ~ați, ~e / E: meliță] (D. cânepă sau in) Zdrobit cu melița (1) și curățat de partea lemnoasă, pentru ca fibrele să poată fi prelucrate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
melițat1 sn [At: GOLESCU, Î. 10 / E: melița1] Operație de zdrobire și de înlăturare, cu ajutorul meliței (1), a părților lemnoase de la tulpinile topite de in și de cânepă, pentru alegerea fuiorului Si: melițare1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MELIȚÁT2, -Ă, melițați, -te, adj. (Despre cînepă, in etc.) Zdrobit și ales, curățat cu melița. Importul este cîteodată din grîu, orz... cînepă melițată. I. IONESCU, M. 725.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MELIȚÁT1 s. n. Faptul de a melița. Melițatul, adecă desfacerea părții textile de partea lemnoasă, se face cu ajutorul meliței. PAMFILE, I. C. 206.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MELIȚÁ, méliț, vb. I. 1. Tranz. A zdrobi (cu melița) și a curăța cânepa și inul de părțile lemnoase, pentru a alege fuiorul sau pentru a se obține câlții de meliță. ♦ Fig. A bate strașnic pe cineva. 2. Intranz. Fig. A trăncăni, a flecări. – Din meliță.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MELIȚÁ, méliț, vb. I. 1. Tranz. A zdrobi (cu melița) și a curăța cânepa și inul de părțile lemnoase, pentru a alege fuiorul sau pentru a se obține câlții de meliță. ♦ Fig. A bate strașnic pe cineva. 2. Intranz. Fig. A trăncăni, a flecări. – Din meliță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
meleța v vz melița1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
meleți v vz melița
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
melinița v vz melița1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
melița1 [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~ința, ~leța, (cscj) ~leți / Pzi: meliț, (reg) ~țez / E: meliță] 1 vt (C. i. părțile lemnoase ale tulpinilor de in sau de cânepă topite) A zdrobi cu melița pentru a alege fuiorul prin înlăturarea puzderiilor. 2 vt (Fig) A snopi în bătaie. 3 vi (Fig; șîe a ~ cu gura, a ~ din gură) A vorbi mult și fără rost Si: a flecări, a trăncăni. 4 (Fam; îe) Îi ~ță gura Se zice despre un om care vorbește repede.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
melița2 v vz amenința
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MELIȚÁ, méliț, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la cînepă, in etc.) A zdrobi cu melița, după topire, părțile lemnoase ale tulpinii de cînepă sau de in pentru a alege fuiorul și a înlătura puzderiile. [Inul] îl bat, îl curăță, îl meliță, îl perii, îl torc. DRĂGHICI, R. 78. Ș-am cules-o [cînepa], Ș-am uscat-o, Ș-am topit-o, Ș-am melițat-o. PĂSCULESCU, L. P. 147. 2. Tranz. Fig. A bate strașnic pe cineva, a snopi (în bătaie). Atuncea ea unde n-au început să-l îmblătească și să-l melițe. SBIERA, P. 198. 3. Intranz. Fig. (Uneori determinat prin «cu gura») A vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. Țața Niculina nu mai ostenea melițînd cu gura, în dreapta și în stîngă, și ajutîndu-se și cu mîinile. PAS, Z. I 89. Dimineața, după ce pornesc gospodarii la lucru, femeile ies la porți, se strîng pe podețe și încep a melița. SADOVEANU, O. VII 312. Meliți mereu... Vorbești prostii și nu te ascultă nimeni. ARDELEANU, D. 163.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A MELIȚÁ méliț tranz. (cânepa sau inul) A prelucra cu melița. /Din meliță
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
melițà v. 1. a sfărâma inul sau cânepa cu melița; 2. fam. a bate strașnic. [Tras din meliță).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) méliț și -éz, a -á v. tr. (d. meliță). Sfărîm cînepa saŭ inu cu melița. Fig. Fam. Bat strașnic. Bleotocăresc, trăncănesc, flecăresc, vorbesc mult: toată ziŭa melița din gură. Dos. Clipesc (adică „mișc des pleoapele”).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
melițat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
melițát s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
melița (a ~) vb., ind. prez. 3 meliță
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
melițá vb., ind. prez. 1 sg. méliț, 3 sg. și pl. méliță
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MELIȚÁT s. melițare. (~ul plantelor textile.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MELIȚAT s. melițare. (~ plantelor textile.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MELIȚÁ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
melița vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
melițá, melițez, vb. tranz. – 1. A lovi, a îmblăti. 2. A sta cu gura pe cineva, a certa, a striga la cineva: „Atunci om sări amândouă cu gura pe el, și-atâta l-om melița și l-om blăstăma până ce ne-a face pe voie” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 65). – Din meliță (Șăineanu, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT2) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
melițat, melițatăadjectiv
- 1. (Despre cânepă, in) Zdrobit și curățat cu melița. DEX '09 DLRLC
- Importul este cîteodată din grîu, orz... cînepă melițată. I. IONESCU, M. 725. DLRLC
-
etimologie:
- melița DEX '09 DEX '98
melițatsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a melița. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: melițare
- Melițatul, adecă desfacerea părții textile de partea lemnoasă, se face cu ajutorul meliței. PAMFILE, I. C. 206. DLRLC
-
etimologie:
- melița DEX '09 DEX '98
melița, melițverb
- 1. A zdrobi (cu melița) și a curăța cânepa și inul de părțile lemnoase, pentru a alege fuiorul sau pentru a se obține câlții de meliță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- [Inul] îl bat, îl curăță, îl meliță, îl perie, îl torc. DRĂGHICI, R. 78. DLRLC
- Ș-am cules-o [cânepa], Ș-am uscat-o, Ș-am topit-o, Ș-am melițat-o. PĂSCULESCU, L. P. 147. DLRLC
- 1.1. A bate strașnic pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: snopi
- Atuncea ea unde n-au început să-l îmblătească și să-l melițe. SBIERA, P. 198. DLRLC
-
-
- 2. Flecări, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni, îndruga. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Țața Niculina nu mai ostenea melițînd cu gura, în dreapta și în stînga, și ajutîndu-se și cu mîinile. PAS, Z. I 89. DLRLC
- Dimineața, după ce pornesc gospodarii la lucru, femeile ies la porți, se strîng pe podețe și încep a melița. SADOVEANU, O. VII 312. DLRLC
- Meliți mereu... Vorbești prostii și nu te ascultă nimeni. ARDELEANU, D. 163. DLRLC
-
etimologie:
- meliță DEX '98 DEX '09