MELIȚÁT¹ s. n. Operație de zdrobire și de înlăturare, cu ajutorul meliței (1), a părților lemnoase de la tulpinile topite de in și de cînepă, pentru alegerea fuiorului; melițare¹. Cîte lucruri sînt a le săvîrși în curțile lor, cum: melițatul, bătutul snopilor de grîu, orz. GOLESCU, Î. 10. Melițatul, adecă desfacerea părții textile de partea lemnoasă, se face cu ajutorul meliței. PAMFILE, I. C. 206. Melițatul e ruptul cînepei în melițoi. A V 34, cf. VI 26. – V. melița¹.