2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MELAMÍNĂ, melamine, s. f. Substanță chimică organică, folosită la fabricarea unor materiale plastice rezistente. – Din fr. mélamine.

melami sf [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4833 / V: ~in sn / Pl: ~ne / E: fr mélamine] Clasă de substanțe derivate din amida acidului cianuric, care sunt utilizate la fabricarea unor mase plastice rezistente.

MELAMÍNĂ, melamine, s. f. Substanță chimică organică, întrebuințată la fabricarea unor materiale plastice rezistente. – Din fr. mélamine.

MELAMÍNĂ s.f. (Chim.) Substanță chimică organică din care se obțin materiale plastice rezistente. [< fr. mélamine, germ. Melamin].

MELAMÍNĂ s. f. material plastic rezistent, pe bază de rășină sintetică, folosit pentru furniruirea mobilei de bucătărie, a unor panouri decorative etc. (< fr. mélamine)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

melaminá vb., ind. prez. 1 sg. melaminéz, 3 sg. și pl. melamineáză

melamínă s. f., g.-d. art. melamínei; pl. melamíne

melamínă s. f., g.-d. art. melamínei; pl. melamíne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MELAMÍNĂ (< fr. {i}) s. f. Substanță chimică organică (p. t. 354°C), obținută prin polimerizarea cianamidei. Este folosită, împreună cu formaldehida, la fabricarea unor materiale plastice (rășini de m.).

Intrare: melamina
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • melamina
  • melaminare
  • melaminat
  • melaminatu‑
  • melaminând
  • melaminându‑
singular plural
  • melaminea
  • melaminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • melaminez
(să)
  • melaminez
  • melaminam
  • melaminai
  • melaminasem
a II-a (tu)
  • melaminezi
(să)
  • melaminezi
  • melaminai
  • melaminași
  • melaminaseși
a III-a (el, ea)
  • melaminea
(să)
  • melamineze
  • melamina
  • melamină
  • melaminase
plural I (noi)
  • melaminăm
(să)
  • melaminăm
  • melaminam
  • melaminarăm
  • melaminaserăm
  • melaminasem
a II-a (voi)
  • melaminați
(să)
  • melaminați
  • melaminați
  • melaminarăți
  • melaminaserăți
  • melaminaseți
a III-a (ei, ele)
  • melaminea
(să)
  • melamineze
  • melaminau
  • melamina
  • melaminaseră
Intrare: melamină
melamină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • melami
  • melamina
plural
  • melamine
  • melaminele
genitiv-dativ singular
  • melamine
  • melaminei
plural
  • melamine
  • melaminelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

melamină

  • 1. Substanță chimică organică, folosită la fabricarea unor materiale plastice rezistente.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: