MELAMINĂ s. f. Clasă de substanțe derivate din amida acidului cianuric, care sînt întrebuințate la fabricarea unor mase plastice rezistente. Muncitorii din această ramură au hotârît să realizeze în următoarea lună diverse articole de uz casnic din melamină. SCÎNTEIA, 1960, nr. 4833. Vase confecționate din melamin, rezistente la foc, ca și la frig. ib. 1 960, nr. 4842. Pl.: melamine. – Și: melamin s. n. – Din fr. mélamine.