2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

medic3, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ici, ~ice / E: med1] 1-2 Care aparține (mezilor și) perșilor. 3-4 Referitor (la mezi și) la perși.

medic2, ~ă a [At: AR (1829), 632/11 / V: ~dec / Pl: ~ici, ~ice / E: it medico] (înv) 1-6 Medical (1-6).

medic1 sm [At: ȚICHINDEAL, A. M. 5/12 / V: (înv) ~us / Pl: ~ici / E: lat medicus] Persoană cu studii superioare care profesează medicina (1) Si: doctor.

MÉDIC2, -Ă, medici, -ce, adj. Care aparține mezilor (și perșilor), privitor la mezi (și la perși). – Din med.

MÉDIC1, medici, s. m. Persoană care profesează medicina (1) pe baza unor studii superioare de specialitate; specialist în medicină; doctor. ◊ Medic de familie = medic care acordă asistență medicală și îngrijiri, în mod constant, unui bolnav sau unei familii, în baza unui contract de asigurări medicale.- Din lat. medicus.

MÉDIC1, medici, s. m. Persoană care profesează medicina (1) pe baza unor studii superioare de specialitate; specialist în medicină; doctor. – Din lat. medicus.

MÉDIC2, -Ă, medici, -ce, adj. Care aparține mezilor (și perșilor), privitor la mezi (și la perși). – Din med.

MÉDIC, medici, s. m. Persoană care practică medicina, pe baza studiilor superioare de specialitate. V. doctor (1). Mă găseam... în cabinetul unui prieten, medic de boli nervoase. ARGHEZI, P. T. 93. Medicul povesti. Rănile erau grave desigur, dar nu de moarte. C. PETRESCU, Î. II 45. Și, după cum spunea tot el, lumea trebuie să aleagă medic tînăr și avocat bătrîn. BART, E. 265. ◊ Medic veterinar v. veterinar. Medic legist v. legist.

MÉDIC s.m. Persoană care practică medicina, având studii superioare de specialitate; doctor. [< lat. medicus].

MÉDIC1 s. m. persoană care profesează medicina; doctor. (< lat. medicus)

MÉDIC ~ci m. Specialist în medicină; doctor. /<lat. medicus

Medic a. relativ la Media sau la Mezi: răsboaiele medice, între Greci și Perși (504-449 a. Cr.).

medic m. 1. doftor ce practică medicina; 2. fig. ceea ce aduce leac: timpul e un mare medic.

1) *médic, -ă s. (lat. medicus, adj. și s.). Vindecător, persoană care-ĭ scapă pe alțiĭ de boale. Fig. Timpu e marele medic. V. doctor, vracĭ.

2) *médic, -ă adj. Al mezilor, de la Mezĭ, din Media (Persia). Războaĭele medice, între Grecĭ și Perșĭ (504-449 în ainte de Hristos).

MEDIC2(O)- elem. „medic(ină), medical”. (< fr. médic/o/-, cf. lat. medicus, medic)

feméie-médic s. f. (med.) Doctoriță ◊ „Destoinica muncitoare, harnica țărancă, iscusita cercetătoare, femeia-inginer, femeia-medic, femeia-profesor și, în același timp, femeia-soție și mamă, în toate aceste ipostaze, femeia din țara noastră se face prețuită și respectată.” Sc. 7 III 76 p. 1; v. și femeie-țăran(că) (din femeie + medic; cf. fr. femme-médecin; DMN 1961)

médic-cetățeán s. m. Medic interesat de activitatea obștească ◊ Medic-cetățean (titlu de articol dedicat doctorului I.B., propus candidat al F.D.P.) Sc. 14 I 61 p. 5 (din medic + cetățean; Fl. Dimitrescu în LR 4/62 p. 367)

arată toate definițiile

Intrare: medic (adj.)
medic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • medic
  • medicul
  • medicu‑
  • medică
  • medica
plural
  • medici
  • medicii
  • medice
  • medicele
genitiv-dativ singular
  • medic
  • medicului
  • medice
  • medicei
plural
  • medici
  • medicilor
  • medice
  • medicelor
vocativ singular
plural
Intrare: medic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • medic
  • medicul
  • medicu‑
plural
  • medici
  • medicii
genitiv-dativ singular
  • medic
  • medicului
plural
  • medici
  • medicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)