11 definiții pentru meșterie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEȘTERÍE, meșterii, s. f. (Înv. și reg.) 1. Meserie; p. gener. profesie. 2. Măiestrie, pricepere, îndemânare. ♦ Însușire (ascunsă) a unui obiect. – Meșter + suf. -ie.

meșterie sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: ~ii / E: meșter + -ie] 1 (Îrg) Meserie 2 (Îrg; pgn) Profesiune. 3 Pricepere. 4 Însușire, calitate ascunsă a unui obiect. 5 Secret. 6 (Ccr) Obiect, unealtă, instrument etc. realizat cu îndemânare, pentru un scop practic Si: (îvp) măiestrie1 (11).

MEȘTERÍE, meșterii, s. f. (Înv. și reg.) 1. Meserie; p. gener. profesiune. 2. Măiestrie, pricepere, îndemânare. ♦ Însușire (ascunsă) a unui obiect. – Meșter + suf. -ie.

MEȘTERÍE, meșterii, s. f. (Rar) Pricepere, îndemînare; măiestrie. Spuneți-mi... De-aveți meșterie, Ca să-mi faceți mie Altă mănăstire. ALECSANDRI, P. P. 191.

MEȘTERÍE ~i f. pop. 1) Îndeletnicire de orice natură, bazată pe munca manuală calificată; meserie; meșteșug. 2) Măiestrie în lucru; iscusință. /meșter + suf. ~ie

meșterie f. măestrie: de aveți meșterie să-mi faceți altă mănăstire, chip de pomenire... POP.

meșteríe f. (d. meșter). Rar. Măĭestrie, pricepere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

meșteríe (înv., reg.) s. f., art. meștería, g.-d. art. meșteríei; pl. meșteríi, art. meșteríile

meșteríe s. f., art. meștería, g.-d art. meșteríei; pl. meșteríi, art. meșteríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MEȘTERÍE s. v. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndeletnicire, îndemânare, meserie, meșteșug, ocupație, pricepere, profesiune, știință, talent, ușurință.

meșterie s. v. ABILITATE. DESTOINICIE. DEXTERITATE. DIBĂCIE. INGENIOZITATE. ISCUSINȚĂ. ISTEȚIE. ISTEȚIME. ÎNDELETNICIRE. ÎNDEMÎNARE. MESERIE. MEȘTEȘUG. OCUPAȚIE. PRICEPERE. PROFESIUNE. ȘTIINȚĂ. TALENT. UȘURINȚĂ.

Intrare: meșterie
meșterie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meșterie
  • meșteria
plural
  • meșterii
  • meșteriile
genitiv-dativ singular
  • meșterii
  • meșteriei
plural
  • meșterii
  • meșteriilor
vocativ singular
plural

meșterie învechit regional

etimologie:

  • Meșter + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09