2 intrări

Articole pe această temă:

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

maximum sm [At: DRĂGHICEANU, C. 101 / E: lat maximum, fr maximum] 1 Fază reprezentând extrema superioară Si: limită, maxim (1). 2 (Îlav) La ~ (sau maxim) În cel mai înalt grad. 3 Cea mai mare cantitate Si: maxim (3). 4 Cea mai mare valoare Si: maxim (4). 5 Cea mai mare intensitate Si: maxim (5). 6 av (Pe lângă numerale) Cel mult Si: maxim (6).

MÁXIMUM s. n. 1. Limita superioară peste care nu se poate trece; maxim1. ◊ Loc. adv. La maximum = în cel mai înalt grad. 2. Cea mai mare cantitate, valoare, intensitate; maxim1. ♦ (Adverbial) În cantitatea, timpul, spațiul maxim2 posibil. – Din lat. maximum, fr. maximum.

MÁXIMUM s. n. 1. Limita superioară peste care nu se poate trece; maxim1. ◊ Loc. adv. La maximum = în cel mai înalt grad. 2. Cea mai mare cantitate, valoare, intensitate; maxim1. ♦ (Adverbial) În cantitatea, timpul, spațiul maxim2 posibil. – Din lat. maximum, fr. maximum.

MÁXIMUM s. n. Cea mai mare valoare (peste care nu se poate trece sau nu este necesar să se treacă); maxim. încleștați pe ciocanele de abataj, ca pe niște mitraliere, ei [minerii] le mînuiesc cu repeziciune, cu maximum de putere de care sînt în stare. BOGZA, V. J. 117. Cînd nenea Iorgu o lua cu «nenișorule», însemna că a ajuns la maximum de indignare. C. PETRESCU, S. 104. ◊ (Adverbial) Cel mult. Cînd vine Iloveanu? – Cred, în maximum zece-douăsprezece zile. C. PETRESCU, R. DR. 201. Domnilor, în maximum trei zile vreau să avem ordine, liniște și pace în județ! REBREANU, R. II 226.

máximum3 s. n., art. máximumul

*máximum2 (la ~) loc. adv.

MÁXIMUM s. maxim. (~ul unei valori.)

MÁXIMUM s.n. Cea mai mare valoare pe care o poate lua o mărime variabilă; maxim. ♦ Punct, limită superioară. ◊ La maximum = în cel mai înalt grad. // adv. Cel mult. [< lat., fr. maximum].

MÁXIMUM I. s. n. 1. punct, limită superioară. 2. cea mai mare cantitate, valoare, intensitate etc. ◊ la maximum = în cel mai înalt grad. II. adv. cel mult. (< fr., lat. maximum)

MÁXIMUM2 adv. Cel mult. /<lat. maximum, fr. maximum

MÁXIMUM1 n. Valoare reprezentând extrema superioară (atinsă de o cantitate variabilă); limită superioară. ~ul temperaturii. /<lat. maximum, fr. maximum

maxim2, ~ă [At: MIRONESCU, S. A. 113 / Pl: ~i, ~e / E: lat maximus, fr maxime, maxima] 1 a (Îoc minim) Care are cea mai mare dimensiune, durată, intensitate etc. Si: maximal (1). 2 sf (Spc) Cea mai mare valoare pe care o poate avea, într-un anumit interval, o funcție sau o calitate variabilă. 3 sf (Met) Centru de înaltă presiune atmosferică.

*máxim, -ă adj. (lat. máximus, din *mágtimus, superlativu d. magnus, mare, major, maĭ mare. V. major). Cel maĭ mare, maĭ înalt (în opoz. cu minim): forța, ĭuțeala maximă. S. f., pl. e (d. lat. máxima, fem. d. máximus, întrebuințat ca subst. în evu mediŭ subînțelegînd sententia). Precept, sentență, aforizm, cugetare, zicătoare, adevăr exprimat pe scurt saŭ regulă de purtare a cuĭva (deviză): maximele luĭ La Rochefoucauld îs codu egoizmuluĭ. S. n., pl. e. Cel maĭ înalt grad, cea maĭ mare intensitate, extensiune saŭ cantitate considerată ca limită: maximu ĭuțeliĭ, furiiĭ, pedepseĭ, prețuluĭ. Legea maximuluĭ, legea care fixează taxa maximă care se poate încasa. – Ca adv. se întrebuințează latinu maximum, [n. d. máximus], cel mult: o temperatură de máximum 8 grade deasupra luĭ zero, o pedeapsă de maximum zece anĭ. Se zice și ca s. n. fără pl. un máximum de pedeapsă. – Și maximal (germ. maximal-).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

máximum s. n., art. máximumul

MAXIMUM s. maxim. (~ul unei valori.)

Chrysanthemum maximum Ram. (syn. Leucanthemum maximum DC.), « Margaretă ». Specie care înflorește vara. Capitul (cca 7 cm diametru) în vîrful unei tije drepte, flori mari, albe, cu centrul galben. Frunze mari, cărnoase, lucioase, netede. Plantă vivace, cca 90 cm înălțime (Pl. 21, fig. 124).

arată toate definițiile

Intrare: maximum
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maximum
  • maximumul
  • maximumu‑
plural
  • maximumuri
  • maximumurile
genitiv-dativ singular
  • maximum
  • maximumului
plural
  • maximumuri
  • maximumurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Chrysanthemum maximum
Chrysanthemum maximum  nomenclatura binară
compus
  • Chrysanthemum maximum
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)